MONDAY MEMO #121 / Legați-vă centurile de siguranță, se anunță turbulențe fiscale. Cele cinci arhetipuri de oameni de vânzări. Cum se calculează o avere + atenție la “groupthink”.

NOUL PROGRAM DE GUVERNARE. Val de schimbări. Mediul de afaceri protestează.

Săptămâna trecută ne-a adus, pe lângă un nou premier și un guvern nu-tocmai-nou, schimbări radicale ale programului de guvernare anunțat în ianuarie. Noua versiune, aici.

O LISTĂ SINTETICĂ a avalanșei de modificări anunțate, pe cursdeguvernare.ro. Ni se pregătesc, fără vreo consultare prealabilă cu mediul de afaceri, următoarele: impozitarea cifrei de afaceri, nu a profitului; contribuția de solidaritate; banii europeni înlocuiți cu cei din Fondul de Investiții; puteri sporite pentru ANAF etc.

Continue Reading →

MONDAY MEMO #120 / Numele premierului. Ultima suflare a CEO-ului alfa în hi-tech. Ipoteza “fără Brexit” + 10 lucruri pe care nu le înveți la MBA.

MOȚIUNEA, LISTA, DECIZIA. Azi aflăm propunerea de premier.

După amiază avem consultări la Cotroceni; partidele vor propune președintelui un nou premier, după ce săptămâna trecută PSD&ALDE și-au dat jos, prin moțiune de cenzură, propriul prim-ministru. Diseară ar trebui să știm cine-i ia locul lui Sorin Grindeanu.

  • Presa a vehiculat toată săptămâna nume peste nume. Printre ele: Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR; Mihai Fifor, liderul grupului PSD din Senat; miniștrii demisionari – care între timp și-au retras demisiile – Carmen Dan (Interne), Lia Olguța Vasilescu (Muncă) și Mihai Tudose (Economie); Adrian Ţuţuianu, preşedintele Comisiei SRI; europarlamentarul Viorica Dăncilă; ba chiar și numele Gabrielei Firea a apărut în discuție.
  • PSD ar avea, în final, o listă de opt nume, a declarat aseară secretarul general al partidului, Codrin Ştefănescu – ceea ce arată, în sine, cât de gravă e problema în PSD-ul condus de Liviu Dragnea. Cel mai puternic partid al unei țări n-ar trebui să aibă prea mari dileme, în mod normal, când vine momentul să-și desemneze premierul.
  • Din această listă social-democrații vor alege, în ședința programată pentru azi, 10,30, propunerea pe care i-o vor înainta președintelui.
  • Iar președintele va decideCriteriile lui: “Premierul trebuie să fie o persoană integră, fără probleme penale, o persoană care mă convinge că are capacitatea să conducă un Guvern şi o persoană cu o majoritate parlamentară în spate”.

Continue Reading →

MONDAY MEMO #119 / Avem sau n-avem guvern? Euroscepticismul, în declin în tot vestul continentului. Câte ceva despre cultura conspiraționismelor + polițiștii de la rutieră, experiment cu camere video la purtător.

GREU DE DEMIS. Cea mai bizară criză politică din ultimii 27 de ani.

Suntem la a treia criză din ultimele șase luni. E o criză-premieră-istorică: partidul de guvernământ se pregătește să-și dărâme prin moțiune de cenzură, miercuri, propriul guvern.

PENTRU CINE N-A ȚINUT PASUL, IATĂ FAPTELE: Mai întâi șeful PSD, Liviu Dragnea, a evaluat activitatea cabinetului (160+ pagini, aici); toți miniștrii, mai puțin trei, au picat examenul. Apoi le-a cerut tuturor demisia (dintr-o știre ulterioară a reieșit că ar vrea să păstreze, într-un nou cabinet, mare parte dintre miniștrii-corigenți). Miniștrii s-au conformat; doar premierul – surpriză – a refuzat să demisioneze.

  • în final, PSD s-a întrunit și a anunțat că l-a exclus pe premier din partid (deși, cf. statutului, doar organizația Timiș o poate face);
  • cu un singur ministru nedemisionar alături, Sorin Grindeanu l-a chemat în ajutor pe fostul premier, Victor Ponta, pe care l-a instalat precipitat – după o mică bătălie birocratică – în funcția de secretar general al Guvernului; spre președinție a trimis doar două demisii – cea de la Interne și cea de la Dezvoltare (forțele de ordine și banii pentru județe, adică);
  • rămas fără opțiuni, Liviu Dragnea a decis să-l înlăture pe Grindeanu prin moțiune de cenzură – motiv pentru care a convocat duminică parlamentul pentru citirea în plen a documentului.

CE URMEAZĂ: Săptămâna asta – miercuri – avem votul. Moțiunea o puteți citi aici – are 4 pagini. Continue Reading →

Cele trei crize ale lui Liviu Dragnea, cuvânt cu cuvânt

Jumătate de an de la victoria în alegeri a PSD = trei crize (una la două luni, în medie). Iată-le, verbatim, în cuvintele lui Liviu Dragnea.

+ Înregistrarea video a primei conferințe de presă Dragnea&Grindeanu; ce de lucruri înțelegi despre raportul de putere dintre ei, așa cum arăta el atunci, dacă tai sonorul; ce de lucruri înțelegi despre frustrarea lui Dragnea de azi.

***

CRIZA NR. 1. ÎN DECEMBRIE 2016 a fost “criza desemnării premierului”; președintele Iohannis o respinsese pe Sevil Shaiddeh, propunerea lui Liviu Dragnea.

VINOVAT IDENTIFICAT: Președintele Klaus Iohannis.

AMENINȚAREA LUI DRAGNEA: Suspendarea președintelui.

“Părerea noastră este că acest om [Iohannis – n.a.] de fapt vrea să declanşeze o criză politică în România“. [Liviu Dragnea, 27 dec. 2016, Mediafax]

Nici nu are rost să ne ascundem după deget, este o avalanșă de mesaje pe care le-am primit în ultimele ore de la oameni care se simt jigniți, au folosit și alte cuvinte, și care cu fermitate cer suspendarea președintelui. Nu este o decizie foarte ușoară. Dacă în urma acestei analize pe care o vom face rapid vom ajunge la concluzia că pentru țară e bine să îl suspendăm pe președinte, nu o să am nicio ezitare“. [Liviu Dragnea, 27 dec. 2016, Agerpres]

Continue Reading →

Kohl

Mitterrand-und-Kohl-in-VerdunMie așa mi-a rămas în minte “cancelarul reunificării” – ca-n poza asta un pic caraghioasă în care se ținea de mână, la Verdun, cu un Francois Mitterand scund, deja subțiat de boală. Germania și Franța, cum ar veni, reconciliate politic pe deasupra țărânei îmbibate de sânge franco-german. Nu prea i-am luat în serios atunci pe Kohl & Mitterand, ce să zic; am văzut doar PR-ul, n-am bănuit că dincolo de el era într-adevăr ceva.

Continue Reading →

MONDAY MEMO / Vot critic în Franța. Impozitul care ne schimbă viețile. Cele două realități paralele la care lucrează Facebook + cei mai bogați dintre pământeni.

24.04.2017. Brief pentru antreprenori. În fiecare luni dimineață.

FRANȚA A VORBIT. Umilință istorică pentru marile partide.

Pentru prima dată în istoria celei de-a cincea republici franceze, niciun partid din establishment-ul politic n-are reprezentant în finala prezidențială din 7 mai, scrie The Economist.

Continue Reading →

MONDAY MEMO / Salarii, salarii, salarii. Tehnologia din spatele Panama Papers. Povestea Sumiteers & liceeni + fact-checking = demisie.

10.04.2017. Brief pentru antreprenori. În fiecare luni dimineață.

SALARII, SALARII, SALARII. Dacă nu suteți bugetari, vă enervați sigur.

Subiectul nr. 1 în secțiunile de economie ale media din România a fost, și în săptămâna care-a trecut, legat de salariile unei anumite părți a populației active: bugetarii.

Sunt angajați din mediul privat care încep deja să se întrebe unde va ajunge decalajul dintre salariile lor și cele ale bugetarilor – binișor, deja, în favoarea celor din urmă – în anul 2020, când vom avea din nou alegeri. Proiectul de lege a salarizării unitare operează, fără îndoială, corecții istorice – de pildă în cazul medicilor, o breaslă prinsă de decenii în cercul vicios al lui “medicii sunt prost plătiți, deci e OK să compensăm prin plicuri cu bancnote, ca pacienți, salariile lor mediocre”. Ce nu e deloc evident e dacă aceste corecții de salarii au și menirea să rearanjeze, pe criterii de performanță, câteva dintre mecanismele publice cronic disfuncționale.

Continue Reading →

Descoperiți, în această imagine, “content”-ul

adevarul advertisingUndeva, asfixiat sub patrulatere colorate, e “content”-ul – un articol la care un om a muncit câteva ore bune, cel puțin.

▶︎ Pentru publisheri și advertiseri: Voi chiar credeți că funcționează? E logic așa, ca reclama plătită de tine să o acopere pe cea plătită de mine – și toate, într-o monstruoasă coaliție, să sufoce exact “content”-ul, adică magnetul care ar putea purta atenția cititorului spre mesajele voastre publicitare?

▶︎ Pentru cititori: N-ar fi mai bine, totuși, să plătim informația și să cerem apoi calitate și user experience? Dăm min. 6 lei pe-o sticlă de apă plată la terasă, da’ ne-am uita cruciș dacă cineva ne-ar cere abonament de 6 lei / lună la un ziar.

▶︎ Pentru cei care-or să mă întrebe de ce nu-mi pun adblocker: pentru că vreau să văd cum arată relația dintre conținutul jurnalistic și publicitate, de aia.

▶︎ Pentru autor: Liviu Avram , să știi că nu m-am lăsat intimidată; am citit.

MONDAY MEMO / Divorțul Brexit începe. Noi? Cheltuim ca și cum “après nous, le déluge” + Youtube, în menghină.

27.03.2017. Brief pentru antreprenori. În fiecare luni dimineață.



CONVULSIILE CONTINENTULUI. Despre ziua de 29 martie – și despre anii care vin.

A fost o săptămână intensă pentru ceea ce numim “proiectul european”: un atac terorist în inima Londrei, care tocmai se pregătește să înceapă complicatul partaj cu UE; o aniversare crispată la Roma, locul în care acum 60 de ani a început povestea uniunii; câteva vești încurajatoare despre economia zonei euro; și, peste toate, o pâclă de incertitudini și angoase care se vor așterne peste noi începând de miercuri, 29 martie.

DESPRE ATACUL DE LA LONDRA probabil ați aflat deja (un dosar complet a făcut BBC). Printre răniți, un cuplu de români aflat în vacanță în capitala britanică; povestea lor a reconstituit-o PRO TV. Continue Reading →

Victoriei-Square-lit-up-by-over-200000-Romanians-on-Sunday-evening-Feb-5

Protestul celor 238 de orașe. PSD & ALDE vs. poporul român.

5 FEBRUARIE 2017. E un protest internațional; nu-i nicio exagerare aici. Flutură stegulețe anti-OUG 13 pe toate cele șapte continente (da, inclusiv în Antarctica). Am făcut și-un inventar: în cel puțin 238 de localități din lumea asta – lista o găsiți mai jos – au protestat împotriva OUG 13 între 1 și 250.000 de oameni; eu una nu știu să ne mai fi ridicat vreodată atâția, în toată istoria noastră, în apărarea acestei splendide, fundamentale abstracțiuni care e “statul de drept”. Pe scurt, #văvedem.

Continue Reading →

Sfânta erată. Cum devine fact-checking-ul competență vitală.

Nu “devine”, indicativ prezent; a devenit deja, doar că n-am apucat noi să dăm un nume pericolului – și nici antidotului.

Accesul ăsta liber la informație, o binecuvântare altfel, vine – nu știu cât vă gândiți la asta – cu o mulțime de costuri ascunse. Aș vrea să avem un algoritm de evaluare a costurilor, cum avem DAE la credite; sau poate un fel de ANPC al consumatorului de media/informație. N-avem, dintr-o mie de motive (asta-i o altă discuție). Dar v-aș zice mai întâi o poveste: cum s-a făcut de-am dat eu lunea trecută cititorilor Monday Memo – și sunt mii – o informație greșită.

Continue Reading →

[explicator]: “Gentlemen, you may include me out”

brexit foto2

Vorba din titlu îi e atribuită lui Samuel Goldwyn, unul dintre primii moguli ai Hollywood-ului (da, cel din Metro-Goldwyn-Mayer). Legenda spune că magnatul, cunoscut pentru ingeniozitatea cu care sucea limba engleză, ar fi aruncat replica în anii ‘30, la capătul unor negocieri încâlcite al căror rezultat nu i-a fost pe plac. Goldwyn a negat, ulterior, că s-ar fi exprimat așa. Pentru drama noastră din 2016 nici nu prea contează cine-i autorul expresiei; important e că în astea șase cuvinte e cam tot ce-au vrut britanicii să transmită joia trecută Europei. Mai jos, pentru cine n-a avut timp să parcurgă ce s-a scris în ultimele trei zile, impactul de până acum al votului, pe puncte; pași de urmat; efecte; cifre; cauze; opinii avizate; ce se întâmplă cu UE de-acum înainte. Continue Reading →

12079054_714722161893352_5215101266860384524_n

Țara celor care ar pune Monitorul Oficial în ramă

E o vorbă de care-mi amintesc de câte ori dau peste-o poveste ca cea care urmează: “Dacă tu crezi că ești prea mic ca să schimbi lumea, atunci pesemne că n-ai dormit niciodată în cameră cu un țânțar”. Da, știu, e din atât de enervantul portofoliu motivaționalo-aspiraționalo-pozitivist. Dar ascultați un pic aici:

Continue Reading →

Să fie libertate de exprimare, dar nu chiar pentru toată lumea

Suntem în a doua săptămână a unui război imaginar, a unui incendiu care există pentru că o televiziune din România vrea cu tot dinadinsul să-l întrețină. E un incendiu alimentat cu materiale inflamabile inventate fix pentru acest scop – și hrănit, bineînțeles, de oxigenul atenției și al indignării noastre (legitime, altfel). Dacă am putea ignora trei zile în șir acest incendiu inventat poate că focul și-ar pierde puterea. Nu putem, bineînțeles.

Continue Reading →

Filmul unei săptămâni în care cele trei puteri în stat s-au ciocnit deasupra unei povești private

O problemă cumva tehnică, de execuție a unei sentințe judecătorești, ne-a arătat – ca un RMN ce ne-a fost făcut fără știința noastră, în somn – cam toate arterele șubrezite de fărădelegi, cheagurile periculoase și inevitabilele ocluzii care gâtuie mecanismele instituțiilor care ne guvernează.

Continue Reading →

Grâușorul

– Cum, a apărut deja grâușorul?
– Da, untișorul… grâușorul… untișorul-grâușorul. Așa-i, aveți dreptate, zice tarabagița, am auzit și eu că i se mai zice “grâușor” prin alte părți.

grausor
Grâușoru-i prima treabă de bucătărie făcută cu mânuțele mele. Să fi avut vreo 4 ani jumate, cred, când mi-a zis mama, într-o zi de primăvară, “uite, nu vrei să alegi tu grâușorul ăsta cât învățăm alfabetul?”. Mi-a explicat mai întâi tehnica: trebuia, din buchețelele aduse de la piață, să desprind frunzulițele de grâușor de pe tulpinițe și să le pun în două grămăjoare diferite. (Remarcați diminutivele, nădăjduiesc: “grâușor-buchețele-frunzulițe-tulpinițe-grămăjoare”; da, așa vorbim noi între noi la noi acasă, la Iași). Continue Reading →

22:32: ‪Colectiv, ‬trei luni după

1. Mai întâi am re-re-recitit povestea Colectiv, așa cum a spus-o Decât o Revistă în cea mai filigranată reconstituire jurnalistică pe care-am citit-o în ultimii 25 de ani în România. M-am cutremurat – din nou. “Suntem mai singuri dar mai mulți”, ne-a șoptit lucid DoR în decembrie; un titlu pe care n-o să-l uit niciodată.

Continue Reading →

Ce iese când literele se pun la masă cu cifrele

carteadelaora5

Despre împrietenirea producătorului de content inteligent cu finanțatorul benign, care bate cu privirea și dincolo de trafic/rating.

Interesantă mișcare, bun indiciu despre subtilele mutații care se petrec prin măruntaiele industriei media. Pe scurt, o emisiune culturală clasică din media mainstream, “Omul care aduce cartea” de la PRO TV, e scoasă de pe post. I se oferă, în schimb, finanțare din afara businessului de media și migrarea în online. Spun “i se oferă” în loc de “își găsește” pentru că asta reiese din textul Ellei Moroiu: că finanțatorul a fost cel care l-a căutat pe producătorul de conținut, nu invers (înțeleg că Smart Point, echipa care se ocupă de comunicarea eMag, i-a propus coproprietarului companiei, Iulian Stanciu, să finanțeze proiectul abandonat de PRO; Stanciu a zis da).

Continue Reading →

“Zi-mi și mie: care-i treaba de fapt cu MONDAY MEMO?”

Primesc întrebarea asta tot mai des, în special de la cunoscuții care nu reușesc să se descurce cu dubla mea personalitate: jumătate din viața adultă mi-am petrecut-o în presa generalistă, cealaltă jumătate în presa de business, așa că dau peste sprâncene ridicate și într-o parte, și în cealaltă. “Generaliștii” înghit cu noduri iasca cifrelor și platitudinile triumfaliste ale afacerezei, “economicii” privesc de sus retorica înfierbântată a generaliștilor, știrile care n-au urmă de cifre, semnele de exclamare.

Crash course de titluri care insultă cititorul

Insultele răsar ca buruienile: pretudindeni. Azi am cules un exemplar aparte din grădina ZF & Mediafax; numai bun de studiu de caz.

PASUL 1. Citești un titlu pe ZF: “BREAKING NEWS. Toţi cetăţenii europeni primesc o veste DEVASTATOARE: “Uniunea Europeană se DESTRAMĂ”!”. Știi dinainte că e țeapă.

Continue Reading →

Extraordinara, imperfecta Wikipedie

wikipedia printWikipedia e cu mine de 15 ani. Așa obișnuiți suntem cu ea încât am uitat cum gândeam acum 15 ani; am uitat că a fost o vreme în care dacă cineva ne-ar fi șoptit că și-a pus în minte să facă o enciclopedie mai accesată ca Britannica pe munca voluntară a unor amatori anonimi din toată lumea, noi i-am fi trântit un “ești nebun, prietene” și am fi râs de el pe rupte, în rafală.

Continue Reading →

De ce cred că țara în care ne vom trezi mâine dimineață trebuie să fie altfel

#colectiv

N-am pierdut pe nimeni, până la ora la care scriu, în Colectiv. Am pierdut în schimb, în noaptea de 30 octombrie, altele (ducă-se toate pe apa sâmbetei): mi-am pierdut răbdarea și seninătatea, umorul lejer și “n-are rost”-ul, înțelepciunea practică și micile lașități escapiste, soluțiile personale și gândul că pot schimba lucruri într-adevăr doar prin contribuții punctuale.

Continue Reading →

#25000: De ce nu ieșim în stradă, deși nu-i mai suportăm?

bogdan gigina mediafax

De ce nu ieșim în stradă când aflăm că un ministru în Guvernul României, care nu are dreptul prin lege la coloană oficială decât în anumite condiții, mobilizează în medie de cinci ori pe zi Poliția Română pentru a-i deschide drum prin traficul din București? De ce nu ieșim în stradă pentru a-i cere socoteală?

Continue Reading →

Se-adună energiile în presa alternativă

Apar proiecte mici, curajoase, oneste, care-și propun să schimbe natura conversației. Două lucruri au în comun, la prima vedere, aceste proiecte (plus unul vizibil mai greu):

PRIMUL: Nu sunt investiții media tradiționale (un investitor mogulic, un mega-proiect, ambiții de cotă de piață etc.)
AL DOILEA: Adună laolaltă oameni care fac jurnalism din convingere. Mă gândesc la Decât o Revistă, la Casa Jurnalistului, la RISE Project, la delazero.ro, la treizecizero.ro; sau chiar la proiecte jurnalistice personale, cum e Teleleu (ca să dau câteva nume). Adaug pe listă, începând de azi, și PressOne.

Continue Reading →

“Ian ascultați” cum scrie un scriitor canonic

Întâi scrie, apoi citește și la urmă rescrie de câte ori trebuie, până-i iese. Ion Creangă, de pildă, muncea pe rupte pentru fiecare propoziție; Tinca, femeia lui, “vedea cu uimire și abia ascunsă furie cum parcă intra dracul în omul ei în unele zile” – cele în care scria, adică. 

Continue Reading →

Jurnalism + “good money”

Cum aud că “presa-i de toată jena și toți jurnaliștii-s un dezastru”, cum îmi vine să comentez. De acord: calitatea medie a producției de informație de azi e mult sub cea de-acum zece ani, dacă e să luăm un reper. De-aici încolo, discuția o ia de obicei pe-un vad bătucit, previzibil, cu mulți moguli, multe interese și mulți jurnaliști-lefegii (“niște agramați, slabi meseriași, care fie ne servesc servitele primite, executându-și comenzile, fie ne vânează click-urile, să vândă și ei niște publicitate”).

Continue Reading →

Chiar foarte greu de prezis

treizecizero.ro - greu de prezis

Când eram printr-a III-a, învățătoarea ne-a cerut într-o zi să desenăm lumea în anul 2000; am umplut trotuarele Iașului cu roboți și cerul cu farfurii zburătoare. Știam demult că de la desenul acela mi se trage frica de a face de previziuni – dar abia azi, scriind acest text, am reușit să-mi explic de ce.

Continue Reading →

1
serial site episodes

Ce-am învățat despre jurnalism ascultând 12 ore povestea unei crime din 1999

Știam eu că n-ar fi deloc înțelept dau “play” înainte de vacanță la “Serial”, “obsesia culturală” a anului, cum a numit-o “Washington Post”. Bine-am făcut: așa am putut mesteca zilele astea în tihnă, episod după episod, “obsesia culturală”. Nu povestea în sine m-a făcut curioasă de fapt; muream însă să înțeleg cum a ajuns toată chestia asta nr. 1 pe iTunes și a reaprins o discuție demult stinsă – cea despre modelul de business al podcastului.

Continue Reading →

Mama, tata și anii '70, așa cum i-au trăit ei. În spatele lor, o clasă întreagă de elevi a căror profesoară de română era mama. Vacanța lor de vară. Tata fuma Amiral și era, fără îndoială, cel mai cool tip din toată povestea.

Tata, am radio

Tata face ture prin casă cu radioul în brațe; uite-așa poți fenta, îmi zice cu un aer competent, până și bruiajul Europei Libere. Uneori e-n pijama cu dungi, alteori e-n haine de zi. Câteodată în casă-i răcoare, alteori te scurgi prin crăpăturile din parchet de zăpușeală. Scena e, până la urmă, una singură – aceeași.

Continue Reading →