Să fie libertate de exprimare, dar nu chiar pentru toată lumea

Suntem în a doua săptămână a unui război imaginar, a unui incendiu care există pentru că o televiziune din România vrea cu tot dinadinsul să-l întrețină. E un incendiu alimentat cu materiale inflamabile inventate fix pentru acest scop – și hrănit, bineînțeles, de oxigenul atenției și al indignării noastre (legitime, altfel). Dacă am putea ignora trei zile în șir acest incendiu inventat poate că focul și-ar pierde puterea. Nu putem, bineînțeles.

Nu putem să ne controlăm pulsul pe neașteptate întețit de revoltă și de furie. Și poate că e OK așa; poate că e OK că nu putem să-l controlăm. Or fi astea spasmele care ne ajută să începem a da afară din organismul social – violent și dureros, cum altfel? – acel concoct de toxine grele, fierte la foc mic, din care-am băut cuminciori decenii în șir; concoctul acela care ne-a făcut să consimțim comfortably numb că, indiferent care ne-ar fi voința, paralizia e parte din setul nostru de atribute naționale. Când stomacul ți se revoltă e de obicei semn bun, cred eu; organismul știe mai bine, te apără pe tine de tine însuți. Ți-e rău tare cât timp dai răul afară – dar după aceea ți-e de obicei mult, mult mai bine.

Ultimele evoluții în războiul lunii februarie (ANAF vs. Antena 3; vezi un explainer detaliat pe care l-am făcut duminică seara aici). Recapitulăm întâi un pic, să convenim de la bun început asupra premiselor:

1. Un post TV primește un ordin de evacuare ce decurge dintr-o sentință definitivă.

2. Postul protestează, susținând că ordinul e o încercare de suprimare a libertății de exprimare; cheamă telespectatorii în piața publică pentru a apăra împreună, televiziunea + publicul ei, această libertate.

3. În piață vin, la chemarea, vedetelor TV, cca. 5.000 de telespectatori.

4. În aceeași seară, un jurnalist din România – numele lui nu contează deocamdată – scrie un comentariu în care-și dă cu părerea despre miting și despre cei care au venit în piață; își exercită și el, cum ar veni, de dreptul lui la liberă exprimare.

5. Postul TV care a făcut mobilizarea crede că jurnalistul i-a insultat telespectatorii și contraatacă:

– pe de o parte, o realizatoare TV îi scrie o scrisoare deschisă fiicei jurnalistului, expunând un copil de 10 ani – cu nume și prenume – într-o dispută publică (e limpede, cred, de ce nu dau link)
– în același timp, postul anunță că va sesiza Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva aceluiași jurnalist

Să nu scăpăm din vedere esențialul; toate astea le face o televiziune care:

a. Tocmai a scos oameni în stradă pentru a apăra libertatea de exprimare în România.
b. Figurează pe site-ul CNA cu 153 de decizii de sancțiuni / amenzi; n-am citit decât vreo 7-8, dar începutul și sfârșitul listei sunt relevante:

  • prima sancțiune (ianuarie 2008), a fost dată e pentru “limbaj injurios și instigare la violență împotriva unei persoane” de către realizatorul unei emisiuni
  • ultima sancțiune, cea din septembrie 2015, a fost dată pentru “afirmaţii jignitoare şi licenţioase” la adresa unui jurnalist de la o altă televiziune



De ce l-au ales tocmai pe Dan Tăpălagă de la Hotnews – despre el este vorba – din zecile de jurnaliști care-au scris despre mitingul lor? Pentru că trebuia aleasă o țintă, iar Tăpălagă are atributele potrivite. E unul dintre adversarii vechi ai Antena 3, are notorietate, textul lui e ușor de preschimbat în muniție de radicalizat și mai mult propriul public și, în plus, are o fetiță de 10 ani: de ce să te complici cu argumente când îl poți lovi pe cel care te critică direct în sufletul lui de părinte? Reacția Active Watch față de folosirea unui copil într-o controversă publică, aici.

Gândiți-vă: pentru Antena 3, tot războiul ăsta înseamnă content, subiect de știre, muniție de campanie. Am numărat pe site, duminică seara, 260 de știri pe această temă într-o singură săptămână; între timp s-or fi făcut vreo 300. E o luptă pentru supraviețuire, de fapt, pentru păstrat subiectul pe agendă: postul trebuie să-și țină cumva publicul aproape, să facă gălăgie, să poată striga în fiecare zi, din motive proaspete, că e victimă. După cum zice Marius Cosmeanu în cea mai deșteaptă metaforă pe tema asta care am citit-o până acum:

marius cosmeanu antena 3Pentru că dacă Antena 3 n-ar duce în fiecare zi acest război inventat, dacă n-ar întreține conflictul și vocaliza, toată lumea s-ar prinde că cea mai nocivă instituție media din România nu-i, până la urmă, decât o firmă care și-a pierdut sediul în instanță.

 

Mona

Comments are now closed for this article