12079054_714722161893352_5215101266860384524_n

Țara celor care ar pune Monitorul Oficial în ramă

E o vorbă de care-mi amintesc de câte ori dau peste-o poveste ca cea care urmează: “Dacă tu crezi că ești prea mic ca să schimbi lumea, atunci pesemne că n-ai dormit niciodată în cameră cu un țânțar”. Da, știu, e din atât de enervantul portofoliu motivaționalo-aspiraționalo-pozitivist. Dar ascultați un pic aici:

Tehnic, știrea ar fi că un ONG românesc oferă 15 burse pentru jurnalism civic. În caz că te dai doi pași înapoi, vezi că-i vorba despre mai mult: e despre un proiect micuț și bătăios, pornit acum cinci ani de la firul ierbii, și mai e despre niște oameni care au tras de fire încâlcite și au descâlcit și au ghidonat și au împins și au convins până când literalmente “au schimbat sistemul”, cum se zice.

POVESTEA E AȘA. Asociația OvidiuRo se înființează în 2010 în jurul unei misiuni exemplar definite – “fiecare copil în grădiniță” (oamenii din business vor remarca, nădăjduiesc, cât de concretă și de măsurabilă e misiunea asociației). Pentru că da, sunt sute de mii de copii din țara asta – știm cumva, dar ne întoarcem ochii de la ei – care pierd startul în viață pentru că s-au născut în familii atât de lipite pământului încât nu-și îngăduie nici măcar să-i trimită la grădinița gratuită din sat și, foarte probabil, nu-i vor trimite apoi nici la școală; o neputință care-i condamnă pe copii, cum explică inițiatorii proiectului, să rămână “captivi în cercul vicios al sărăciei în care s-au născut”. Ăsta-i un eufemism croit așa, cu politețe ONG-istică, aș zice. Ce văd eu dincolo de politețe e că acești copii au fix zero șanse să trăiască bine într-o Românie care de 48 de ore se înfoaie – pe bună dreptate, cumva – că are Internet mai bun ca America lui Bernie Sanders. Nu-i vedem pe copiii ăștia, bineînțeles. Unde să-i vedem? Ei se învârt în lumea lor, noi într-a noastră – aia cu net bun.

CĂ VENI VORBA, anul trecut două dintre cele șase proiecte câștigătoare ale Burselor Superscrieri/BRD pentru educație au vorbit exact despre țara-oamenilor-care-nu-știu-să-citească:

1. “Eduard Ciobanu vrea la școala”, povestea unui copil fără identitate care vrea cu tot suflețelul lui să învețe, dar poate merge la școală doar printr-un soi de tristă clandestinitate, mai precis prin bunăvoința “sistemului” – în caz că părinții lor au putere și nervi să capteze această bunăvoință. Un proiect de Andrei Crăciun și Daniel Vrăbioru publicat pe dela0.ro.

2. “Alfabet pentru urși”, povestea învățătoarei care-i învață literele pe adolescenții analfabeți din Centrul de Reeducare Buziaș. Sunt niște cifre amuțitoare pe-acolo: în ultimii cinci ani, 139.518 copii de clasele I-VIII au abandonat școala. Ei se adaugă celor 366.000 de copii de 3-17 ani care în 2013 nu urmau nicio formă de învățământ. Rezultă, în total, vreo 500.000 de copii&adolescenți fără școală în România noastră cu net bun. Cum ar veni, avem un județ de analfabeți mai mare decât Maramureșul. Câțiva dintre ei, cei care au dat-o cu viața de gard înainte să știe precis ce-i viața, învață alfabetul cu “doamna Stoia”, un personaj de roman rusesc căreia băieții aceia îi spun “mama Stoia” – și-i trimit, după ce scapă de reeducare, scrisorele prin care-i mulțumesc, în caligrafia lor trudită, că i-a învățat și pe ei un pic de carte. Un proiect de Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, pe teleleu.eu.

monitorul oficial1

ÎNAPOI LA OVIDIURO, FAST FORWARD 2016. Acum două săptămâni, la 15 februarie, a intrat în vigoare legea care preia și replică, la nivel național, mecanismul creat și testat de asociație în ultimii ani alături de școli și autorități locale. În esență, familiile prea sărace să-și trimită copiii la grădiniță capătă niște tichete sociale (50 lei/lună) prin care le croiesc copiilor lor, uneori fără să-și dea seama măcar, un alt posibil scenariu de viață decât condamnarea definitivă la analfabetism și marginalizare. M-am uitat pe site-ul OvidiuRo acum câteva minute. Sunt multe lucruri grozave acolo, dar una dintre pagini m-a înduioșat de-a dreptul: e “jurnalul de bord” al asociației, pagina în care oamenii de-acolo și-au notat fiecare “inch by inch”, fiecare bornă kilometrică, fiecare mică victorie repurtată în bătălia pentru “legea noastră”. Pe pagina de Facebook a asociației găsești și poze cu Monitorul Oficial. Nu-ți vine să crezi: cum să te bucuri în fața unui Monitor Oficial, să-l pozezi și să-l pui pe Facebook? Cum-cum? Uite-așa. Despre asta a fost vorba în ultimii cinci ani, până la urmă. Asta-i imaginea de pus în ramă, asta-i fotografia victoriei.

RECAPITULĂM. Acum, după cinci ani de efort, OvidiuRo mai bagă o șarjă de artilerie – pentru că da, dincolo de litera legii e lumea reală, sunt copiii. Dragi jurnaliști din presa locală, spune OvidiuRo, scrieți despre copiii voștri, despre copiii din țara-oamenilor-care-nu-știu-să-citească; avem 15 burse pe masă. Tehnicalitățile:

  • BURSELE: 15 burse a câte 2.500 lei bucata; sunt bursele “Oana Livadariu”, o fată deșteaptă și frumoasă care a muncit pentru OvidiuRo cât a putut; s-a stins anul trecut, la 34 de ani, topită de boală.
  • TEMA: “Accesul la educație timpurie al celor mai săraci copii din România, inclusiv calitatea implementării în comunitățile sărace ale țării a legii nr. 248/ 2015”. Adică: “Materialele jurnalistice – reportaje și fotoreportaje – vor fi documentate în comunități defavorizate din mediul rural, mic-urban sau urban și vor surprinde relația dintre grădiniță – autorități – copii și părinți din familii defavorizate, realitatea cu care aceștia se confruntă și eforturile tuturor acestor ‘actori’ de a depăși un status-quo absurd”.
  • DEADLINE APLICAȚII: 31 martie 2016.
  • JURIU: Cosmin Bumbuț, Andrei Crăciun, Maria Gheorghiu, Leslie Hawke, Viorel Ilișoi.
  • ALTE DETALII + EDIȚIA 2015: Aici găsiți totul.



DISCLAIMER. N-am nicio legătură cu Asociația OvidiuRo. O știu doar pe Irina Dobriță, cu care mă văd din când în când la felurite evenimente, și care nu mi-a povestit niciodată despre ce fac ea și echipa ei. Tot ce știu despre proiect am aflat de la cunoscuți care au dat o mână de ajutor, din presă și de pe site-ul OvidiuRo.

Mona

Comments are now closed for this article