ArchiveMarch 2018

MONDAY MEMO #152 / Tu știi ce se întâmplă cu datele tale?

M

 

LUNI, 26 MARTIE 2018

1./TU ȘTII CE SE-NTÂMPLĂ CU DATELE TALE? Criza Facebook – care înseamnă, financiar, 58 mld. $ evaporați într-o singură săptămână – declanșează în fine o discuție serioasă despre felul în care Big Tech monetizează, în absența unor reglementări, datele personale ale utilizatorilor. Detalii despre criză mai jos, în DIGITAL MEMO. Până la ele, spre reamintire:

  • De știut. Manipulându-ne feed-ul din algoritmi, Facebook și alte companii cu același model de business ne pot schimba starea de spirit, comportamentele și deciziile (Facebook și-a testat deja puterile în 2014 printr-un experiment masiv, făcut pe aproape 700.000 de utilizatori, din care a rezultat un studiu intitulat “Experimental evidence of massive-scale emotional contagion through social networks”.
  • De verificat. Ce tipuri de date colectează Facebook – date pe care le vinde, uneori – aflați din Fortune.
  • De rezolvat. Vă puteți studia “dosarul Facebook” și puteți afla ce advertiseri au cerut acces la datele voastre urmând acești pași (link reluat din ediția trecută); și apoi puteți verifica căror aplicații le-ați dat acces la datele voastre urmând instrucțiunile de pe qz.com.

(more…)

MONDAY MEMO #151 / Ce vor de fapt companiile

M

LUNI, 19 MARTIE 2018

1./COMUNITATEA DE AFACERI A PREZENTAT GUVERNULUI o listă cu cinci chestiuni prioritare, din perspectiva sa, pentru 2018. Față de listele din anii trecuți, care vorbeau în primul rând de fiscalitate, impredictibilitate și birocrație, aceasta are chiar pe primul loc criza de forță de muncă, devenită în ultimii cca. 2 ani principală frână pentru dezvoltarea companiilor. De notat în plus că, deși e o listă scurtă, pe ea e inclusă și creșterea salariilor în zona bugetară – care, “deși necesară și dorită”, e considerată de Coaliția pentru Dezvoltarea României “nesustenabilă” (plus că pune presiune pe salariile din zona privată “fără o cuplare la productivitate”).

  • Ce vulnerabilități are România în cazul în care se declanșează un război comercial (deloc improbabil, având în vedere taxele vamale la importurile de oțel și aluminiu impuse de americani)? Răsupund câțiva economiști români – aici.
  • Inflația, grijă pe care n-am mai avut-o în ultimii ani, a atins 4,72% în februarie – cel mai înalt nivel din 2013 încoace; și cel mai înalt nivel din întreaga UE.
  • Cum arată structura cheltuielilor guvernamentale ale României, în oglindă cu cele din alte țări europene, într-o analiză cursdeguvernare.ro; Marian Pană marchează în tabel, cu semne de exclamare, “câteva ciudăţenii majore în repartizarea fondurilor”.
  • FMI confirmă ceea ce știe toată lumea: că sistemul IT al ANAF e învechit; iar asta, adaugă șeful misiunii FMI pentru România, se vede în rezultate – adică “în colectarea veniturilor”.

+ Barometrul mediului de afaceri EY, ultima ediție, arată scădere la capitolul optimism: 45% dintre respondenți sunt neîncrezători față de evoluția economiei în următoarele 12 luni și 92% se declară împotriva “modelului de creștere economică bazat pe consum”. Titlul din cursdeguvernare.ro: “Mediul de afaceri e mai îngrijorat de modelul de creștere și de politicile publice decât de birocrație”.

+ Declarație a ministrului de finanțe despre educația financiară a clasei politice: “Mă uit în Parlament la mulți dintre colegi care vin cu fel de fel de propuneri care mai de care mai habarniste […] care nu au cum să se încadreze în nicio logică, dar [pentru] că dă bine undeva, e de ajuns ca să o promoveze – și după aceea stai să explici, să îi faci să înțeleagă că nu aceasta este logica. Și de la acest nivel cred că ar trebui începută foarte agresiv o astfel de educație financiară”. În principiu toată lumea e de acord cu ministrul Teodorovici, probabil; întrebarea-i cum procedăm mai departe. (more…)

MONDAY MEMO #150 / Raport de țară 2018: opt subiecte semi-absente de pe agenda publică

M

 

LUNI, 12 MARTIE 2018

1./RAPORTUL ANUAL DE ȚARĂ PENTRU ROMÂNIA, publicat săptămâna trecută de Comisia Europeană, e sărac la capitolul “felicitări”. Cele trei pagini de rezumat trec în revistă, după o serie de îngrijorări macro, opt “provocări specifice României”. Am selectat acele formulări care se referă la politici/decizii (documentul integral, care are 76 de pagini, îl găsiți aici):

  • CRIZA DE FORȚĂ DE MUNCĂ: “Politicile active […] nu sunt suficient de ample și de bine concepute”; “majorările salariului minim sunt stabilite în mod discreționar”; “participarea partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor este foarte limitată”.
  • SĂRĂCIA SE EXTINDE: “Intrarea în vigoare a Legii privind venitul minim de incluziune […] a fost amânată din nou”; “nu a fost adoptat niciun act legislativ privind egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei”; prin transferul contribuțiilor, “sarcina finanțării protecției sociale revine aproape exclusiv angajaților”.
  • REFORMELE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE/MEDIULUI DE AFACERI: “Proiectul de lege privind gestionarea resurselor umane este în prezent aliniat la strategia pentru funcționarii publici, dar punerea în aplicare nu a început”; “procedurile administrative împovărătoare pentru firme, progresele lente în ceea ce privește furnizarea soluțiilor de e-guvernare […] și modificările frecvente în materie de reglementare […] afectează mediul de afaceri”.
  • EDUCAȚIE: “Formarea profesională nu este prioritizată și, în majoritatea cazurilor, nu este adaptată la nevoile pieței forței de muncă”; “accesul la activitățile de învățare destinate adulților este limitat, în special pentru persoanele slab calificate”.
  • SĂNĂTATE: “Finanțarea insuficientă și utilizarea ineficientă a resurselor publice limitează eficacitatea sistemului de sănătate”; “infrastructura sistemului de sănătate și prevalența plăților informale constituie în continuare motive de îngrijorare”.
  • CERCETARE & INOVARE: “În ciuda unei infrastructuri informatice solide și a dezvoltării rapide a sectorului TIC, România continuă să obțină un punctaj scăzut la toți indicatorii Tabloului de bord european privind inovarea și nu există semne de îmbunătățire a rezultatelor”; “gradul de digitalizare al sectorului public […] rămâne foarte scăzut”.
  • INFRASTRUCTURĂ: “Cheltuielile publice ridicate nu sunt reflectate în infrastructura României”; “eficiența întreprinderilor de stat nu se îmbunătățește, iar cadrul de guvernanță corporativă este fragilizat”.
  • ANTICORUPȚIE: “Există riscul ca prin reformele în curs ale legilor justiției să fie afectată negativ independența sistemului judiciar și să fie anulate progresele realizate în ultimii 10 ani”.

(more…)

MONDAY MEMO #149 / O problemă care nu strigă, dar ucide încet

M

 

LUNI, 5 MARTIE 2018

1./PRIN SALTUL CU 70-172% AL SALARIILOR DIN SECTORUL MEDICAL – care începând cu 1 martie au ajuns instant la nivelul prognozat pentru 2022 – avem prima (și singura) măsură guvernamentală concretă, cel puțin ca intenție oficială, pentru o problemă care ne roade pe dinăuntru de mai bine de două decenii: emigrația înalt-calificată. Știrile despre declinul demografic, care ne intră în feed-uri săptămânal, nu reușesc să intre pe agenda administrației de la București – deși ele vorbesc despre acea Românie în care copiii noștri își vor trăi adolescența, tinerețea și maturitatea: o țară împuținată, vulnerabilă, cronic exportatoare de creiere (recentele incoerențe fiscale privind sectorul IT, contributor tot mai important la PIB, nu fac decât să potențeze exodul, nicidecum să-l tempereze). Iată doar știrile de săptămâna asta pe tema dată:

  • “Se golește țara”, scrie cursdeguvernare.ro, anunțând că numărul românilor care-și iau cetățenie în țări UE – sau emigrează definitiv – a ajuns la valoarea de dinainte de criză; deținem recordul în UE, cu 2,5 mil. de oameni plecați în ultimii 10 ani doar în uniune (după noi vine, la mare distanță, Polonia – care are totuși o populație de două ori mai mare decât România);
  • Un articol Hotnews.ro avansează cifra de 3,4 mil. români plecați în intervalul 2007-2017, “cifră care plasează România pe locul doi în lume, după Siria, în ceea ce privește emigrația”, cf. unei declarații în care Luciana Lăzărescu – de la Centrul de cercetare și documentare în domeniul integrării imigranților (CDCDI) – cita statistici ONU (e vorba, pentru mai multă rigoare, nu despre emigrația românească în valoare absolută, ci despre ritmul de creștere a emigrației în perioada 2000-2015, spune ONU în raportul său pe 2015; care ritm a fost în Siria de 13,1%/an, în România de 7,3%, în Polonia de 5,1% și în India de 4,5%);
  • Dacă ne uităm la alt set de date recente, aflăm că 11,6% dintre români au părăsit țara în 2017 (în județele din Moldova procentul e la limita neverosimilului: 17,7%; harta pe regiuni o găsiți aici). De notat că cei mai mulți dintre “plecați” sunt din orașe, nu din mediul rural; și că procentul de ansamblu – cel de 11,6% – se dublează la categoria de vârstă 25-39 de ani (cu alte cuvinte, unul din cinci români tineri muncește în altă țară decât România);

+ O cercetare din 2017 asupra emigrației înalt calificate – “foarte puțin studiată”, notează CDCDI – include zona academică, medicală și IT&C; sunt multe date și referințe vechi în raportul de cercetare – dar chiar și așa, documentul luminează niște colțuri necercetate până acum;

+ The Economist“Angajații estici emigrează, pensionarii rămân”;

+ Ce spun proiecțiile demografice ONU pentru 2030:

  • Evoluția populației globale, creștere accelerată: 5 mld. (1987), 7 mld. (2011), 8,2 mld. (proiecție 2030).
  • Evoluția populației României, scădere accelerată: 23,3 mil. (1987), 20,3 mil. (2011), 17,8 mil. (proiecție 2030).

Sigur, 2030 sună a viitor îndepărtat; a ceva care nu ne afectează. Cu riscul de a vă strica buna dispoziție încă de luni dimineață: până în 2030 mai sunt fix 12 ani; adică tot atâția câți au trecut între 2006 și “azi”. (more…)

Mona Dîrțu

Jurnalist & trainer. Scriu în fiecare săptămână MONDAY MEMO, un distilat de informație de actualitate pentru oameni ocupați. Din când în când fac cursuri de scriere și storytelling pentru companii / jurnaliști.

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta

Get in touch

Quickly communicate covalent niche markets for maintainable sources. Collaboratively harness resource sucking experiences whereas cost effective meta-services.