MONDAY MEMO #160 / O săptămână, două decizii istorice

M

LUNI, 4 IUNIE 2018

1./PRIMA DECIZIE: NU E DOAR DESPRE KOVESI/DNA. Dacă eliminăm numele – care ne împing în ispita “erorii de confirmare”și punem în ecuație doar situația, atunci decizia CCR de săptămâna asta spune așa: un om dintr-un guvern prin definiție politic, anume ministrul Justiției, poate lua singur decizia de a îndepărta un șef de parchet; indiferent care i-ar fi motivele, cât timp urmează procedurile/legile. De ce e asta o decizie istorică? Din cel puțin trei motive:

I. CINE CONTROLEAZĂ PROCURORII. În această nouă cheie de interpretare (care e definitivă; hotărârile CCR nu pot fi atacate nicăieri), un politician poate pune presiune, de exemplu, pe un șef de parchet care anchetează oameni din partidul lui. Cu alte cuvinte, definind astfel procedura de revocare, CCR dă ministrului Justiției – deci politicului – o pârghie foarte concretă de control asupra procurorilor: puterea de a schimba șefii de parchete fără să dea socoteală privind motivele (în cazul de față a fost vorba de performanțele de management ale DNA – pentru care nu există, cum se întâmplă în business, criterii minuțios definite).

  • Explicator: Un Q&A lămuritor despre decizia CCR găsiți în articolul lui Cristi Danileț, fost judecător CSM, de pe contributors.ro.
  • Ministrul Justiției redevine, practic, șeful procurorilor – lucru la care renunțaserăm prin reforma din 2004-2005. Fostul ministru din acea perioadă, Cristian Diaconescu, a spus la Digi24 că n-am fi intrat în UE dacă nu eliminam din lege acest tip de control (“singura solicitare [a UE] era să punem un gard legislativ – că de promis, am tot promis – între politic și justiție”).

B. CINE POATE ÎMPIEDICA UN EVENTUAL DERAPAJ. Dispare, prin decizia CCR, unul dintre mecanismele de “checks and balances” inventate de democrațiile avansate pentru a asigura echilibrul puterilor în stat – și pentru a împiedica acumularea de putere într-o singură mână.

  • Până la decizia CCR, interpretarea acceptată era că în revocarea șefilor de parchete au un cuvânt de spus doi oameni: ministrul și președintele (care în mod frecvent vin la putere pe platforme politice diferite, deci se presupune că se vor controla reciproc).
  • Prin interpretarea nouă, CCR îi dă președintelui un rol strict tehnic, de verificare a legalității cererii de revocare, luându-i în schimb dreptul de a judeca temeinicia motivelor. Cu alte cuvinte, de-acum înainte nimeni – nici Consiliul Superior al Magistraturii, care oricum avea doar rol consultativ; nici președintele, care are, mai nou, doar rol de “departament juridic” – nu va putea împiedica un politician să decidă singur, prin mâna oamenilor pe care îi numește/revocă, ce anume investighează procurorii și ce nu.

+ Întrebare de non-jurist: De ce mai e nevoie, în condițiile în care substanța motivației nu contează, ca ministrul să adreseze cuiva – omului cu cea mai mare legitimitate electorală din România, în cazul nostru – o “cerere de revocare”? De ce nu poate lua el singur măsura de a îndepărta un șef de parchet? Până la urmă, dacă în discuție e doar legalitatea măsurii, există soluții clasice de a o contesta (de exemplu atacul în instanță).

+ Chiar și așa – afirmă Liviu Avram în articolul “Și dacă CCR a mințit?” președintele ar fi listat, în decizia de a nu da curs cererii de revocare, două pagini argumente care țin de legalitatea acesteia (în caz că argumentația lui Iohannis există online pe undeva, eu n-am găsit-o; mi-e greu să înțeleg de ce documentul nu apare nici pe presidency.ro, nici pe site-urile de presă care o comentează, astfel încât orice om să aibă șansa de a judeca cu mintea lui).

3. CE FEL DE REPUBLICĂ E ROMÂNIA? Dincolo de anchete și de controlul reciproc între puteri, decizia CCR e un pas suplimentar spre remodelarea României – acum republică semiprezidențială – în republică parlamentară, cu președinte ceremonial. Actuala coaliție nu propune explicit modificarea Constituției; în schimb golește de puteri, metodic, instituția prezidențială (vezi modificarea legilor justiției; atacul la rolul de decident principal al președintelui în politica externă; propunerile privind serviciille secrete). Cum până acum a dat țării un singur președinte, pe Ion Iliescu (deși a guvernat jumătate din anii post-’89) – și cum nu are încă vreun candidat-locomotivă pentru prezidențialele din 2019, PSD face tot ce poate pentru a diminua costul unor anticipabile înfrângeri electorale, slăbind – cât încă are frâiele parlamentare în mâini – puterile celui care, până una-alta, adună cele mai multe voturi din țară prin scrutin popular (6,2 milioane, în cazul actualului președinte).

  • Pentru cine e curios, fostul premier Adrian Năstase a publicat pe blog, în 2015, un fragment din cartea scrisă la Jilava pe tema “semiprezidențial” vs. “parlamentar”. Ultima frază: “Formula actuală a executivului din România are deci un deosebit «potențial de conflict», acest «potențial» – mai mare sau mai mic – fiind determinat nu doar de «chimia» personală dintre președinte și premier, dar și de modificările ce pot apărea, în interiorul mandatului președintelui, în cea ce privește configurația Parlamentului”.
  • “Atenție la schimbarea Constituției fără referendum!”, avertizează Cristian Grosu în cursdeguvernare.ro.
  • “Nu am mai văzut așa ceva. Nu poți să îi dai dispoziții președintelui”, spune fostul președinte CCR, referindu-se la formularea din comunicat (“președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcție a procurorului-șef” al DNA).

2./A DOUA DECIZIE: CUM NE AFECTEAZĂ PE NOI “AMERICA FIRST”. Donald Trump a luat o decizie care ar putea genera mutații tectonice în comerțul internațional; deci în economiile naționale; deci în viețile noastre. Tehnic, a refuzat să-i mai excepteze pe aliați – UE, Canada și Mexic – de la proaspăt impusele taxe vamale pentru importurile de oțel (25%) și aluminiu (10%). Cu asta, Trump “a turnat cherosen” peste și așa tensionata relație transatlantică, lovind în ceva ce niciun guvern nu-și permite să nu apere: propria economie. Problema cu războaiele comerciale, spun istoricii, e că după primul glonț calmul devine greu de restabilit iar roaller-coaster-ul măsurilor și contra-măsurilor de răzbunare crispează economiile, generând nevroze și haos (o mini-lecție audio de istorie economică despre războaiele comerciale aici; 21 min.). Starea de fapt:

  • Trump a promis în campanie “America First” și pedepse pentru China, doar că acum își aruncă în aer relațiile cu țările care ocupă locurile 1, 3 și 4 în topul partenerilor comerciali (locul al 2-lea e ocupat China). Boardul editorial al The New York Times scrie că “America declară prietenilor război”.
  • Aliații sunt consternați de brutalitatea stilului de negociere Trump – “întâi te lovesc și apoi îți cer să-mi faci concesii” – și întocmesc liste de produse pentru care vor impune, “dolar contra dolar”, taxe vamale. Asta l-ar putea costa pe Trump, care vrea să-și protejeze propriii producătorii de oțel/aluminiu, dar lovește în cei care depind de importuri de astfel de materii prime; și, în același timp, amenință businessul companiilor americane care exportă diverse produse pe piețele sancționate. Printre produsele care ar putea fi taxate de aliați se numără cele agricole (multe din state republicane; Michigan, de ex.) și unele produse-emblemă, gen motocicletele Harley Davidson, blugii ori bourbon-ul (idem).

+ Explicator Vox: “De ce sunt taxele vamale impuse aliaților atât de periculoase”.

+ Întrebare grea pentru europeni: Să-l contra-taxeze pe Trump sau să se abțină, evitând un război comercial total. Deocamdată UE a mers pe calea legală, plângându-se la WTO că măsura americanilor e ilegală (Casa Albă invocă, pentru taxele vamale, “motive de securitate”; europenii spun că sunt “protecționism pur”).

+ De pe frontul asiatic: China avertizează Casa Albă, și ea, că negocierile cu Washingtonul sub presiunea sancțiunilor sunt lipsite de sens.

CE URMEAZĂ: Nu știm. În weekend secretarul american al trezoreriei a fost nevoit să facă față, la reuniunea G7 – o întâlnire îndeobște cordială – furiei miniștrilor de finanțe din cele mai mari economii ale lumii; până și Canada, notorie pentru comportamentul ei neconflictual, s-a enervat și-a promis contra-măsuri.

+ Și, ca să mai și zâmbim, aveți aici un inventar de produse americane incluse de aliați pe lista “de taxat”; printre ele, gemul de căpșuni, bărcile pneumatice, tutunul de mestecat, veiozele, cărțile de joc (în caz că importați produse americane, iată draftul de listă întocmit de UE în martie).

3./SESIUNE EXTRAORDINARĂ PENTRU CODURILE PENALE? Foarte posibil; cel puțin asta i-a anunțat Liviu Dragnea pe parlamentarii PSD, cf. unei înregistrări obținute de g4media.ro. Spre reamintire: PSD-ALDE vor să modifice codurile penale în feluri care au determinat Forumul Judecătorilor să se retragă, în semn de protest, de la dezbaterile din comisia Iordache.

+ Ce s-a mai întâmplat când PSD a convocat sesiuni extraordinare: în ianuarie 2017 a fost adoptată, de către Guvern, a OUG 13; iar în iulie 2012 a fost suspendat fostul președinte Traian Băsescu.

4./BANI EUROPENI: 8% CREȘTERE PENTRU ROMÂNIA. Draft de proiect pentru bugetele europene de coeziune: criterii noi și bani mai puțini – cca. 30 mld. euro, adică 10% – pentru perioada 2021-2027, o tăiere care va afecta flancul estic al Uniunii (un fel de pedeapsă pentru “băieții răi”, scrie Politico). În ce ne privește, primim bani în plus; criterii, explicații și grafice, aici.

Patru lucruri de știut despre noua filozofie bugetară pregătită de UE, pe direcția fondurilor de coeziune, pentru 2021-2027.

5./CE MAI PREGĂTEȘTE GUVERNUL: credite de 40.000 lei, cu dobândă de 0%, acordate pe termen de 10 ani și garantate de stat în proporție de 80%, prin care două categorii de cetățeni români (16-26 ani respectiv 26-55 ani) să poată investi în “dezvoltarea personală” – fie că e vorba de educație, cultură, sănătate, locuință, sport etc., după cum a anunțat vicepremierul Viorel Ștefan. Scopul programului, a mai spus el, e să oprească exodul tinerilor.

  • Miza creditelor pentru dezvoltare personală promise de Guvern, scrie Mihai Baniță pe profit.ro, este “o scamatorie contabilă permisă de UE: când nu mai ai bani, dai garanții”. Iată raționamentul: “În forma prezentată de vicepremier, acești bani nu vin direct de la stat. Guvernul va da promisiunea de garantare către bănci, care la rândul lor vor împrumuta beneficiarii. Dacă beneficiarii, adică împrumutații, nu vor rambursa creditele, atunci statul va pune în conturile băncilor 80% din suma împrumutată și restul de 20% o va pune titularul creditului sau un codebitor (pe care, cel mai probabil, îi va executa Fiscul, dar nu știm încă, pentru că proiectul n-a fost publicat)”. Toată analiza lui Mihai Baniță, plus comparații cu alte țări, aici.
  • Targetul potențial e de 8 milioane de români, a explicat Ștefan. Să facem un calcul grosso modo: dacă în program intră în anul de lansare, să zicem, 400.000 de oameni care iau 40.000 lei fiecare (5% din targetul lui Ștefan, adică 10.000 oameni/județ) asta înseamnă 15 mld. lei, adică 3,4 mld. euro intrați în economie relativ ușor (de vreme ce creditul are dobândă de 0% și orice om, mai ales unul tânăr, are tot felul de nevoi).
  • Elevii și studenții nu vor așa ceva; se declară “surprinși și dezamăgiți” că n-au fost consultați, cer discuții cu Guvernul și avertizează că “Investește în tine” (acesta e numele programului) va duce la scăderea “masivă” a bugetului pentru educație și la creșterea “majoră” a taxelor de școlarizare.

6./6ONTA, ÎN CAMPANIE DE SEDUCȚIE. După racolările din PSD și mutările pentru constituirea unui grup parlamentar propriu, fostul premier Victor Ponta a dat într-o singură săptămână două interviuri extensive, ambele cu mesaje croite “pe target”. Unul presei străine, în care a spus “I want to stop Romania becoming like Hungary” (interviul integral, pe euronews.com). Și unul cotidianului românesc cu cel mai mare trafic online, Adevărul, în care a dezvăluit că Darius Vâlcov – eminența cenușie a Guvernului – i-ar fi propus și lui să ia bani de la Pilonul II, “adică să furi bani de la cei tineri ca să-i păcăleşti pe cei bătrâni să te voteze” (interviul integral, aici.)

7./SCHIMBĂRI DE SUBSTANȚĂ LA ACHIZIȚIILE PUBLICE. Mai nou, pot participa la licitații și companiile cu datorii la stat mai mici de 10.000 lei (plafonul anterior era de 4.000 lei). Ministrul Eugen Teodorovici n-a oferit o explicație (alta decât “au fost situații când companii, mai ales cele românești, din motive de restanțe sau obligații fiscale neonorate față de stat nu puteau să participe la licitații”). Alte modificări legislative țin de introducerea unei cauțiuni obligatorii, de 2% din valoarea contractului, pentru cei care contestă licitația (detalii, aici) și de înființarea de la 1 iulie a unei instituții noi – Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC) – care, după cum îi arată și numele, va derula centralizat achiziții de volume mari (medicamente, carburanți, tehnică de calcul, mașini, produse de curățenie, birotică).

8./CODUL ECONOMIC AL ROMÂNIEI. Guvernul promite să strângă toate legile din domeniu economic – codurile fiscal și de procedură fiscală; legea de înființare a societăților comerciale, legea evaziunii fiscale etc., plus “legislația de nivel secundar și terțiar” – într-o culegere intitulată Codului Economic al României. “Vrem să eliminăm prevederile care se bat cap în cap, precum și prevederile care se suprapun”, a spus Viorica Dăncilă, care a promis că se va consulta cu patronatele, sindicatele și ONG-urile. Culegerea ar urma să fie disponibilă online gratis – inclusiv pentru dispozitive mobile – și să fie reactualizată permanent; încă nu avem termen de adoptare.

ALTELE:

  • Video tutorial fiscal: cum te înregistrezi în spațiul virtual privat al ANAF pentru declarația unică, pe startupcafe.ro. Plus: în Monitorul Oficial, câteva noi norme de aplicare a Codului fiscal; sinteza, în cursdeguvernare.ro.
  • Dăncilă spune că va lua o decizie pentru Pilonul II după ce va face o analiză, dar e limpede că decizia de transformare în pilon opțional a fost deja luată, după cum reiese din diverse declarații. Oricum ar fi, administratorii de pensii private au început deja comunicarea cu un bilanț pe 10 ani: randamentul mediu anual a fost de 8,15%, adică 127,5% pe tot intervalul.
  • Sâmbătă, 9 iunie, vom avea în București un mare miting PSD (organizatorii așteaptă 60.000 de participanți). Scopul inițial era susținerea premierului Dăncilă, dar vom avea până la urmă un miting “de protest față de încălcările din justiție”.
  • 20% din populația activă a României muncește în alte țări; media UE pentru așa-numita “populație mobilă” e de 3,8%.
  • Canadienii ar putea reintroduce vizele pentru români; acestea au fost suspendate acum șase luni.
  • Am fost condamnați la CEDO în dosarul închisorilor secrete CIA; îi vom plăti sauditului Abd Al Rahim Husseyn Muhammad Al Nashiri despăgubiri de 100.000 de euro.
  • Frustranta inutilitate a “vizitelor de lucru”: recorder.ro a însoțit-o pe Viorica Dăncilă în Vrancea, după care a făcut un montaj video cu câteva fragmente de conversație [3:47 min].

 

DIGITAL MEMO

TEMA DOMINANTĂ A CONFERINȚEI APPLE de azi ar urma să fie, cred observatorii, software-ul și stabilitatea; ceea ce nu înseamnă că nu vor fi noutăți, scrie Arstehnica.

+ O scurgere de informații despre “noul design radical” al viitorului iPhone, în Forbes.

+ Compania încă rezistă cererii ANCOM-ului rusesc de a scoate din App Store o populară aplicație de mesagerie, Telegram, a cărei principală problemă e că e criptată – deci scapă controlului guvernamental. În aprilie, când aplicația a fost interzisă, ≈12.000 ruși au ieșit în stradă (s-a lăsat și cu arestări).

MICROSOFT A DEPĂȘIT ALPHABET, compania care deține Google, în termeni de capitalizare de piață. Prilej de previziuni care spun că Microsoft ar putea deveni prima companie din istorie care depășește pragul de 1 trilion $; și în același timp, prilej de analize despre managementul Satya Nadella: sub noul CEO, care a fost instalat în 2014, prețul acțiunilor s-a dublat – mulțumită deciziei lui de a intra în competiție cu Amazon pe piața de cloud pentru business, a focusului pe diversificarea stream-urilor de venit și a deschiderii ecosistemului Microsoft către noi platforme și parteneriate. Și, fără îndoială, mulțumită schimbării de cultură: Nadella e din cu totul altă specie decât Steve Ballmer; vorbește mult, de exemplu, despre empatie și despre rolul acesteia în inovație.

CE-AR MAI PUTEA DISRUPE AMAZON: ȚĂRI ÎNTREGI, cred cei de la Morgan Stanley. În principal piețe emergente – “un teren de bătălie de 5 trilioane de dolari” – în care retailul online e slab dezvoltat. Pe listă sunt India, unde procentul de ecommerce e de doar 3% din totalul retailului (pentru comparație, în SUA e de 10%); Indonezia (1,4%); Brazilia (3-4%); Australia (5,6%). În toate aceste țări Amazon a intrat deja cu proiecte care amenință jucătorii locali din retailul clasic.

SMH*. În doar trei ani, Facebook a pierdut masiv la capitolul adolescenți americani – doar 51% dintre ei spun că e platforma lor dominantă, față de 71% în 2015, cf. Pew Research. E o cifră care s-ar putea să usture. Bloomberg scrie că SUA e de departe cea mai mănoasă piață de advertising a companiei, încasând trimestrial “uluitoarea sumă de 23,59$” per utilizator; și că 45% din Generația Z spun că sunt “aproape permanent” online. Către cine de duc banii, aici.

+ Ce industrii ar putea fi afectate când Generația Z va ajunge la maturitate, în Business Insider.

*Shaking my head (vezi “dicționarele pentru părinți îngrijorați” întocmite de Netsanity, Day Translations ori Time).
DIGITAL MEMO e un concentrat de cultură digitală menit să vă țină la curent cu mersul tehnologiei; rubrică sprijinită de un partener digital-native, eMAG.

ANTREPRENORI & DECIZII

O NOUĂ CRIZĂ GLOBALĂ? Foarte posibil, crede George Soros (printre puținii care au anticipat, cu câteva luni înainte, criza care avea să lovească în septembrie 2008). Soros a invocat într-un discurs susținut la Paris [script] evoluțiile care amenință relația transatlantică; și, în aceeași zi, a publicat un articol intitulat “How To Save Europe”, în care vorbește de cele trei mari amenințări la adresa UE: refugiații, politicile de austeritate și perspectiva dezintegrării teritoriale.

+ Previziunea lui Soros despre o posibilă criză e “ridicolă”, crede CEO-ul Morgan Stanley; avem de câțiva ani “o creștere globală bună, sincronică” în ciuda “erupțiilor politice” precum Brexit ori a istovitoarelor negocieri post-alegeri din Germania, Italia și Spania. Ce n-a menționat bancherul e tot mai probabilul – și imprevizibilul – război comercial trans-atlantico-intra-Americi.

+ Semi-offtopic: “De ce-l urăște toată lumea pe George Soros?”, a întrebat-o realizatorul podcastului Today Explained, săptămâna trecută, pe o jurnalistă care a scris despre Soros & România. A rezultat această conversație (da, sunt pomeniți în ea și Liviu Dragnea, și câinii “plătiți de Soros” să iasă la proteste).

OBSESIA NOASTRĂ PENTRU INDICATORI – botezată “metric fixation” – ne distruge performanța în business. Cum s-ar defini această afecțiune de tip nou? “Componentele cheie ale fixației pentru indicatori sunt credința că e posibil – și dezirabil – să înlocuim judecata profesională (dobândită prin experiență și talent) cu indicatori numerici de performanță bazați de date standardizate; și că cea mai bună cale de a motiva oamenii e să atașezi recompense și pedepse performanței individuale astfel măsurate. Autorul articolului, Jerry Muller, e profesor; a scris și o carte pe tema asta: “Tirania indicatorilor” (2018).

“SCANDALUL FINANCIAR despre care nimeni nu vorbește”, scrie The Guardian, are în centrul lui relația de tip nou între auditori și auditați. Indiciu: vorbim de companiile din așa-numitul “Big Four”.

+ Și The Economist atacă subiectul în articolul “Ce rost are auditul?”.

AH, FEEDBACK-UL NEGATIV: cum să reacționezi atunci când îl primești? În Harvard Business Review, câteva idei valoroase de la un executive coach care spune că “în experiența mea am văzut toate tipurile posibile de reacții la feedback-ul meu critic”, de la datul cu pumnul în zid până la acuzații furioase, plâns în hohote ori replici de tipul “detest să te aud spunându-mi că nu sunt perfect”. Argumentație nuanțată, referințe cu grijă alese, mini-studii de caz relevante

+ Autoarea, Tasha Eurich, a făcut o cercetare pe tema “self-awareness”, acest nou “buzzword al managementului”, cum îi spune ea. A rezultat o carte intitulată “Insight: The Power of Self-Awareness in a Self-Deluded World”; versiunea Kindle costă 17$.

AGENDĂ DE CEOprocent cu procent. Începi săptămâna duminica, 30% din timp îl folosești ca “avocat al brandului”, 25% pentru luatul deciziilor strategice, 25%+15% pe chestii de HR (adică proiecte & interacțiuni cu oameni). Pentru managementul investitorilor îți mai rămân 5% (dar și din aceste 5% o parte e redirijată către relația cu echipa). Și uite că iarăși s-a făcut duminică.

ÎN ANTREPRENORI & DECIZII, rubrică de cultură antreprenorială, găsiți săptămânal informații, modele, studii de caz și idei proaspete; din România și din lume.

#DEȘTIUT #DECITIT #DEÎNCERCAT

“DE CE O IUBIM ȘI DE CE O URÂM PE KOVESI”. Un reconfortant exercițiu, în ultimul DoR, de muncă gazetărească non-partizană; specia aceea în care jurnalistul adună date din multiple surse, verifică, reconstituie, explică. Minuțioasa documentare a Ioanei Burtea – peste 30 de interviuri, spune ea; face ca articolul să fie deopotrivă un portret al celei mai influente femei din România ultimilor ani și o istorie condensată, citibilă în 20 min., a frământatei noastre lupte anticorupție. Un articol lung, muncit, dens în informație, care te îndeamnă discret să-ți analizezi propriile subiectivisme și să te eliberezi din capcana “ori înger, ori diavol”. (De știut: a fost publicat cu puțin înainte de decizia CCR, deci n-a avut cum să includă acest episod).

+ La finalul articolului găsiți “notele de teren” ale Ioanei Burtea – câteva detalii despre bucătăria alcătuirii materialului; aflăm, de aici, că urmează o carte despre istoria anticorupției din România.

CEVA GREU DE ÎNȚELES. Un jurnalist rus își trage pe el o bluză găurită de gloanțe și se întinde pe podea. Cineva toarnă peste el sânge de porc; îi intră în gură, îl scuipă. Pleacă apoi, împreună, spre morga Kievului. După ce se spală, îl ia frigul; capătă un cearșaf, se înfășoară în el și-apoi se uită la știrile despre asasinarea lui. Toate astea le-am aflat dintr-un interviu BBC în care jurnalistul a încercat să explice de ce și-a înscenat, cu ajutorul serviciilor de securitate ucrainene, propria moarte.

+ Cineva a filmat cu telefonul reacția colegilor lui Arkadi Babcenko în momentul în care au aflat – tot de la TV – că omul e în viață.

VERIFICAȚI DACĂ AVEȚI DOMENII .RO de dinainte de 2013 pe care nu le folosiți, dar vreți să le păstrați; în 90 de zile le pierdeți dacă nu plătiți taxa de mentenanță (6 euro/an fără TVA). Detalii pe profit.ro.

ÎNCĂ UN ARTICOLAȘ despre canonul zilnic al parolelor create, memorate, uitate și apoi recreate; și despre felul neglijent în care tratăm aceste porți de intrare către viața noastră privată. Pe lângă sfaturi de gestionat parolele, aflăm din el că un utilizator are în medie 150+ conturi cu login; și că pentru parole de tip 12345 ori QWERTY există deja un nume: “password walking”.

TIMID SAU INTROVERTIT? Da, există o diferență, explică un psiholog american care îi clasează pe timizi – în funcție de alegerile pe care le fac – în patru mari categorii.

Dacă vreți să primiți MONDAY MEMO în fiecare luni dimineață în Inbox, iată formularul.

despre mine

Mona Dîrțu

Jurnalist & trainer. Scriu în fiecare săptămână MONDAY MEMO, un distilat de informație de actualitate pentru oameni ocupați. Din când în când fac cursuri de scriere și storytelling pentru companii / jurnaliști.

de Mona Dîrțu

Mona Dîrțu

Jurnalist & trainer. Scriu în fiecare săptămână MONDAY MEMO, un distilat de informație de actualitate pentru oameni ocupați. Din când în când fac cursuri de scriere și storytelling pentru companii / jurnaliști.

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta

Get in touch

Quickly communicate covalent niche markets for maintainable sources. Collaboratively harness resource sucking experiences whereas cost effective meta-services.