Luni, 11 octombrie 2021
ZOOM IN
I. Numele premierului
Pelerinajul partidelor la Cotroceni începe astăzi la orele 12:00. Au trecut șapte zile de la demiterea premierului Florin Cîțu (cu +47 voturi împotrivă față de necesar, un record istoric).
Am putea afla tot astăzi numele premierului nominalizat: nimic nu-l împiedică pe Klaus Iohannis să acționeze “cu celeritate”, cum le place politicienilor să se exprime – mai ales că el este, în realitate, unicul decident. Ce știm:
-
PNL a anunțat vineri că nu-și va prezenta propunerea de premier – același Florin Cîțu – “în eventualitatea în care nu se conturează o majoritate”. Asta după ce, cu o zi înainte, conducerea partidului hotărâse, în unanimitate, să-l propună fără condiționări tot pe proaspăt-demisul Cîțu (o decizie care a golit de sens ideea în sine de retragere a încrederii unui premier prin moțiune de cenzură; a ignorat o hotărâre CCR din 2020; și a alimentat, cu riscul înstrăinării unei părți a electoratului PNL, speculațiile despre o înțelegere subterană cu PSD).
-
USR are o singură condiție majoră la consultările de azi, pe care o repetă, în buclă, de la declanșarea crizei: “fără Cîțu”. “Dacă PNL nu este în situația de a veni cu propuneri de premier, foarte probabil noi o să facem o propunere”, a anunțat sâmbătă Dacian Cioloș, noul președinte al partidului.
-
Cât despre PSD, Vasile Dîncu a spus ieri că “nu are rost să ne ducem cu o propunere atunci când nu ni se cer propuneri, pentru că o facem în van”.
+ PNL-iștii care îl susțin pe Cîțu dau dovadă de ”atitudine irațională cu totul”, crede Valeriu Stoica, fost președinte PNL (“strategul care a salvat partidul în 2000, când risca să nu mai intre în parlament”, notează Hotnews.ro). De menționat, aici, și fractura deschisă din PNL: 41 de parlamentari pro-Orban au cerut, într-o scrisoare publică, nominalizarea fostului președinte PNL (care la recentul congres a obținut 40% din voturile delegaților). Numărul semnatarilor – aproape o treime din întregul corp parlamentar PNL – e fără precedent în istoria recentă a conflictelor intra-partid.
+ Despre mesajele pe care le-au dat PNL, USR și Klaus Iohannis înainte de consultări a scris, aici, Cristian Andrei de la Europa Liberă.
II. Cine pierde, cine câștigă, cine se întoarce la “prima dragoste”
Un sondaj INSCOP făcut la comanda Strategic Thinking Group în intervalul 15-27 septembrie – deci după ruperea coaliției – sugerează avansuri frumușele pentru AUR și PSD la indicatorul “intenția de vot”. Sondajul indică, aproape simetric, scăderi semnificative pentru PNL (21,9%, față de 25,19% la parlamentarele din 2020) respectiv USR (9,8%, față de 15,37% la alegeri). Desigur, intenția de vot nu e același lucru cu votul propriu-zis, ne avertizează periodic sociologii. Graficele complete ale sondajului INSCOP, aici.
-
Cât de mult contează saltul AUR în sondaje și ce relevanță are pe viitor? Doi observatori avizați, Barbu Mateescu și Cristian Pîrvulescu, răspund, pentru Hotnews.ro, la această întrebare. AUR și-ar fi dublat procentul obținut la alegeri, indică sondajul, ajungând în septembrie 2021 la 17,1% intenție de vot.
-
Despre “suferințele” unui bugetar care a trecut de la PSD la PNL –“ca să revină la PSD după ce a căzut guvernul Cîțu” – ne povestește, pe PressOne, Valentin Șchiopu: “Înțeleptul jurist al primăriei din Focșani, Liviu Pogorevici, a schimbat plăcuțele în ziua în care a căzut guvernul Cîțu. Și-a pus vesta de salvare și a sărit în barca câștigătoare. Sau, mai bine zis, s-a mutat pe partea care n-a luat atâta apă. Pe scurt, a demisionat din PNL, pentru a se întoarce în PSD, prima lui dragoste”.
+ Un alt sondaj, făcut de INSCOP tot în septembrie – care însă n-a fost mediatizat ca cel privind intenția de vot – arată că 80,9% dintre cei intervievați cred că România se îndreaptă într-o direcție greșită (față de 68,1% în iunie).
III. Marele val
În privința COVID-19, suntem cel mai greu moment din ultimele 19 luni. Recordurile – număr de cazuri/zi, număr de decese/zi, număr de paturi lipsă la ATI, incidență la mie per județ / per țară / per zi – rezistă, de vreo două săptămâni, maximum 3-4 zile. Poate că lucrurile acestea nu se văd foarte dramatic în viața fiecăruia dintre noi. La nivel național, însă, viteza cu care crește numărul de îmbolnăviri e înspăimântătoare.
-
Harta României s-a înroșit aproape complet în câteva săptămâni: aseară mai erau în toată țara doar două județe “galbene”, Covasna și Harghita (iar în București, cel mai vaccinat oraș, incidența de cazuri noi a crescut de 10 ori într-o lună – de la 1,33‰ la 13,5‰).
-
Continuăm să numărăm obsesiv paturile libere, la nivel național, de prin ATI-uri (“două”; “cinci”, “niciunul”, “trei”). Restricțiile au revenit.
-
A crescut, subit, și numărul vaccinărilor spre cota 60.000/zi. Doar că e prea puțin și e prea târziu: cu doar 28,87% procent de vaccinare cu două doze, cf. ourworldindata.org, România – țară UE, cu acces privilegiat la vaccin – n-a atins nici măcar media globală de 34,96%; iar țări UE care în martie-aprilie erau în urma noastră au azi 70-80%, adică mai mult decât dublul procentului nostru național (Italia – 68,64%; Spania – 78,79%; Portugalia – 85,85%).
+ Datele INSP, autoritatea națională de sănătate publică, arată că de la momentul primului vaccin până la 30 septembrie 2021, deci într-un interval de nouă luni, procentul celor vaccinați cu două doze care s-au îmbolnăvit – cazuri declarate oficial – este de 0,72% din total (adică 38.604 persoane). Cea mai mare parte dintre îmbolnăviri – 88% – s-a întâmplat în luna septembrie, când versiunea Delta era deja dominantă; și cel mai frecvent îmbolnăvirile s-au produs la 4-5 luni după rapel.
IV. Conversație despre Catedrală
Investigația Recorder semnată de Victor Ilie descâlcește unele practici de business din cea mai netransparentă instituție din România, ceea ce e o performanță în sine. Creionează, în plus, portretul a ceea ce Recorder numește “managerul Dan Ilie Ciobotea”, cunoscut publicului după titulatura de Preafericitul Părinte Daniel.
“Face micro-management”, explică o sursă din anturajul Patriarhului. “El se ocupă de tot: aprobă tranzacții, alege partenerii, trimite oamenii la întâlnirile importante. Se vede cu fiecare dintre noi în parte și ne spune ce și cum avem de făcut. Și apoi îl ținem la curent”.
-
E o bijuterie de investigație, pe scurt. O documentare monumentală, de opt luni, bazată pe “documente contabile, devize, tranzacții și alte informații pe care Patriarhia încearcă să le ascundă” – toate traduse într-un material curgător din care aflăm cum sunt cheltuite, totalmente discreționar, zeci și zeci de milioane de euro din bani publici.
-
Cum sunt cheltuite aceste zeci de milioane? O părticică din material ne poate servi drept studiu de caz: “Relațiile dintre [fostul vicepremier Adriean] Videanu și BOR sunt vechi și pot fi rezumate într-o singură frază: Videanu a dat bani la Biserică în calitate de politician și a primit bani de la Biserică în calitate de om de afaceri”. Câți bani? “Conform informațiilor obținute de Recorder, firma lui Adrian Videanu a încasat, în ultimii trei ani, 106.736.783 lei (21 mil. euro) de la Administrația Patriarhală. De acești bani, a livrat marmură pentru pardoseala și decorurile catedralei naționale”.
V. Abia acum se complică situația
Tribunalul constituțional polonez a decis joi, după patru amânări, că legile țării au întâietate în fața unora dintre legile europene – “o decizie care amenință să dizolve liantul care ține laolaltă cele 27 de țări membre ale Uniunii” (mai exact principiul primatul dreptului european în fața celor naționale, explică The New York Times).
-
“Polonia a făcut un pas către abisul unui «Polexit juridic»”, crede un observator citat de Politico.eu. Fapt e că decizia tribunalului polonez intră în vigoare abia după publicare, iar istoria recentă arată că guvernul de la Varșovia “a amânat publicarea unor verdicte dificile”. Spre reamintire: Bruxelles-ul încă nu a aprobat PNRR-ul Poloniei, care se ridică la 36 mld. euro, așteptând să vadă ce decide tribunalul constituțional.
-
Deocamdată, Comisia Europeană (CE) “analizează” și urmează să ia o decizie. Cât despre șefa CE, a declarat ceea ce era de așteptat: anume că hotărârile Curții de Justiție a UE “sunt obligatorii în țările membre”, lucru pe care statele și l-au asumat, în mod explicit, atunci când au aderat la Uniune.
+ Câteva explicații și informații de context găsiți în articolul lui Alin Orgoan, care la un moment dat a predat drept internațional și european.
VI. Majorare de minim
Procentul anunțat de creștere a salariului minim din ianuarie 2022 – 10,8%, până la 2.550 lei brut – a fost oficializat (netul crește cu 138 lei, până la 1.524 lei). Un alt procent relevant? Aproape un sfert din totalul celor 5,6 mil. contracte de muncă din România – 22,9% – stau sub semnul actualului salariu minim pe economie.
+ Probabil că o parte dintre acești 1,29 mil. angajați plătiți azi cu salariul minim se încadrează la ceea ce oficial se numește “muncă subdeclarată”, care a fost redefinită săptămâna trecută printr-o OUG. Amenzile pentru companiile depistate au crescut; sunt, mai nou, de “10.000 de lei pentru fiecare salariat”, dar fără a depăși 200.000 lei cumulat.
+ Pentru context, un explicator BBC despre salariul minim din Marea Britanie.
— Italianul, neamțul sau francezul? La succesiunea pentru “coroana de lider al Europei” s-ar califica, după retragerea Angelei Merkel, trei candidați, scrie The Guardian, care schițează portretele celor trei domni aspiranți la coroana doamnei.
— Plecarea lui Dacian Cioloș de la conducerea grupului Renew Europe îi dă bătăi de cap lui Emmanuel Macron, scrie politico.eu (și, simetric, și europarlamentarilor nordici și central-europeni, care-și fac griji că dominația franceză la cârma grupului s-ar putea permanentiza).
BUSINESS MEMO
Inflație, inflație, inflație
BNR a majorat de la 1,25% la 1,50% pe an dobânda cheie de politică monetară, dând tonul scumpirii banilor. Prima consecință palpabilă a deciziei de luni: indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei, a crescut într-o săptămână cu 16%, atingând cel mai ridicat nivel din ultimele 12 luni.
-
E prima majorare făcută de BNR în ultimii trei ani și jumătate, dar nu e o surpriză – chiar dacă a venit un pic mai devreme decât anticipau analiștii Erste. Cei de la ING se așteaptă ca dobânda de referință să ajungă la 2,5% la sfârșit de martie.
-
Radu Crăciun publică pe blogul său un grafic relevant, explicând că“niciodată în ultimii 18 ani dobânda de politică monetară [a BNR] nu s-a aflat atât de mult sub rata inflației. Este un record”.
-
Nu suntem singurii în situația asta: băncile centrale din Ungaria și Cehia au operat deja, încă din septembrie, creșteri ale dobânzilor cheie (majorarea din Cehia, de 75 puncte de bază într-un singur pas, a luat pe nepregătite analiștii). O analiză Reuters, aici.
-
De ce? “Cine a citit cu atenție comunicatul […] a înțeles motivația deciziei”, scrie în ZF Adrian Vasilescu de la BNR. Motivația, explicitată de Vasilescu în trei chei, poate fi rezumată astfel: (1) inflație; (2) inflație; (3) inflație.
+ Până la final de 2021 inflația ar putea urca spre 7% (față de 2% anul trecut; și față de intervalul țintit de BNR, care e de 2,5% ±1 punct procentual). Și aici avem un fenomen răspândit: în Germania, de pildă, inflația anuală a depășit în septembrie, pentru prima dată din 1993 încoace, pragul de 4%. Însă acolo e un val inflaționist temporar, cred analiștii, cauzat de redeschiderea economiei după sincope & lockdown-uri.
+ În “Despre inflație și alți demoni (economici)”, Florin Andrei ne dă câteva explicații despre impactul pandemiei – și al creșterii prețurilor la petrol, electricitate & gaze – asupra inflației – “un «demon» economic, pentru că afectează puterea de cumpărare”. Spre reamintire: ne-am trăit traiul, în 1992-1993, cu o inflație de peste 200%; ăla da “demon”.
+ Inflația industrială a crescut “fulminant”, scrie Marin Pană pe cursdeguvernare.ro, ajungând la 16% în august (în ianuarie era de 0,12%):“Sectorul industrial a dat deja tonul pentru majorarea facturilor […] pe fondul unui volum de activitate încă insuficient în raport cu cererea […]. Se consemnează deja valori de +8,09% la bunurile de folosință îndelungată și +5,57% la bunurile de uz curent, care nu se văd deocamdată pe măsură în coșul de consum […]. Le urmează la mare distanță, dar cu ritmuri foarte ridicate, prelucrarea lemnului (+31,71%), industria chimică (+22,35%) și, mai ales, furnizarea de energie electrică și termică, gaze (+30,22%, după liberalizare)”.
Peste 7% creștere economică?
Ultima prognoză a Băncii Mondiale (BM) pentru România: creștere de 7,3% a PIB-ului în 2021, adică o revizuire de +1,3% față de prognoza din iunie (în ianuarie, prognoza BM era de 3,5%). De luat în calcul, însă, că estimarea se bazează pe date colectate când încă mai era soare pe strada noastră – aveam coaliție, aveam guvern, aveam paturi la ATI.
-
Fișa României din ultimul raport BM, aici; informațiile sunt consemnate și într-o știre Agerpres.
-
Abia săptămâna aceasta FMI ar urma să-și facă publice prognozele reactualizate, însă șefa FMI a dat niște indicii într-un discurs susținut în Italia: economia globală se va situa “ușor sub prognoza [de creștere] de 6%” din iulie, a spus Kristalina Georgieva.
-
Întrebată despre creșterea nivelului datoriilor în Europa, șefa FMI a explicat că “ritmul economic în creștere a pus Europa pe o bază solidă pentru a evita o altă criză a datoriilor suverane, precum cea cu care s-a confruntat Grecia în urma crizei financiare globale din 2007-2008” – dar că va trebui ca “țările să planifice cu atenție cum să se orienteze spre consolidarea fiscală pe termen mediu pentru a șterge povara crescută a datoriilor legate de pandemie”.
+ Datoriile? Pregătiți-vă psihic. Vom vorbi ani în șir despre ele: au ajuns deja la cel mai ridicat nivel din ultima jumătate de secol, notează World Economic Forum în “What can be done about COVID-19 debt surges”.
e-Facturați?
Avem ordonanță de urgență privind sistemul de facturare electronică. Platforma, denumită e-Facturare, va deveni operațională în 30 de zile, dar doar în relația B2G (Business to Government), urmând a fi extinsă în timp și pentru tranzacțiile dintre companii. Detalii despre ce conține e-factura, pe cursdeguvernare.ro.
-
Sistemul creează contextul pentru a respecta unul dintre angajamentele pe care ni le-am asumat prin PNRR: până în 2026 ar urma să reducem cu 5 puncte procentuale, comparativ cu 2019, decalajul de TVA (adică niște miliarde de euro necolectate la buget). În România, decalajul de TVA e monstruos (33,8%, cf. ultimelor date disponibile, față de 9,9% Polonia ori 10,8% Bulgaria).
-
Sistemul de facturare electronică, care permite statelor să controleze mai atent circuitele și să depisteze pe unde i se scurg banii, a fost introdus în 2019 în Italia. BloombergTax analizează, în “European VAT E-invoicing Debate—Will Everyone Follow the Italian Example?”, nu numai cazul Italiei, ci și pe cele ale Poloniei, Franței și Germaniei.
+ Apropo de italieni: premierul italian Mario Draghi a pornit, săptămâna trecută, o reformă fiscală majoră “menită în special să ușureze povara fiscală asupra veniturilor din muncă și să consolideze lupta împotriva evaziunii fiscale”. Draghi, poreclit presă Super Mario încă din timpul crizei financiare (când, ca președinte al Băncii Centrale Europene, a fost personaj-cheie în salvarea euro) a fost instalat în funcție în februarie, deci după Superman Florin Cîțu, în fruntea unei țări în care destrămarea coalițiilor e parte din brand-ul politic național.
— Din graficul Forbes cu evoluția averii lui Donald Trump reiese că pandemia i-a pus doar capacul: declinul accelerat a început în 2015, anul în care a devenit politician. Deznodământ: în 2021, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, Trump a ratat topul Forbes 400 al celor mai bogați americani.
— Compania nelistată nr. 2 din lume ca valoare – după cea care deține TikTok – are ca obiect de activitate călătoritul în spațiu. Noua evaluare e rezultatul unor tranzacții complicate (care nu interesează foarte tare pe nimeni, presupun, deci nu vă amețesc cu detalii).
— E surprinzător falimentul City Insurance? Deloc. Iată de ce.
— Panica din benzinăriile britanice, descrisă pentru Panorama de românii de-acolo.
— În România, benzina premium a depășit deja pragul de 7 lei/litru.
— Criza semiconductorilor, care zguduie industrii întregi, ar mai putea dura 2-3 ani.
— Xi Jinping, acest lider pe viață cu care suntem contemporani, își pregătește posteritatea: lucrează deja, în China lui, la regulile “noului socialism”.
DIGITAL MEMO
Ce știe Facebook
Sunt câteva lucruri diferite în ultima criză a Facebook, care a culminat săptămâna trecută cu audierea unei foste angajate într-o subcomisie a Senatului american (o sinteză, aici):
-
Free speech vs. free reach. Frances Haugen a încercat să mute discuția de la controversa clasică a cenzurii (e “free speech”, nu putem cenzura) în cea de “free reach”. Adică în teritoriul în care – prin ajustări de algoritmi menite să crească engagement-ul – Facebook ia decizii prin care amplifică audiența conținutului cu potențial dăunător. Amplificarea e o decizie de business, susține Haugen (poți ordona feed-ul unui utilizator cronologic, nu în funcție de popularitatea postărilor, multe populare tocmai pentru că generează controverse; sau poți împiedica utilizatorul să dea share la un link dacă nu a făcut click pe el).
-
În cunoștință de cauză. Tot nou e faptul că Haugen a invocat cercetări și studii interne, susținând că Facebook știe exact cum, unde și de ce are impact social negativ; că are instrumente să diminueze acest impact; dar că decide adesea să nu-l diminueze, pentru că asta i-ar afecta profiturile. Documentele interne au fost analizate în septembrie de The Wall Street Journal în seria “The Facebook Files” (o sinteză bună găsiți pe BBC).
-
Consens. Pe deasupra audierii s-a întrupat duhul bipartizanatului, atât de scump la vedere în politica americană a ultimilor ani (și democrații, și republicanii sunt de aceeași părere: Facebook trebuie reglementat; nu e clar cum). Se fac paralele, prin presă, cu momentele “Big Oil” / “Big Tobacco”, în care legiuitorii americani au intervenit decisiv pentru a proteja interesul public.
-
Audiatur et altera pars. În replică, purtătoarea de cuvânt a Facebook a spus că s-au făcut 25 de ani de la ultima reactualizare a regulilor internetului și că, “în loc să aștepte de la industrie să ia decizii care afectează societatea”, legiuitorii ar trebui să-și facă treaba (“it is time for Congress to act”). La rândul lui, fondatorul Mark Zuckerberg a scris o postare lungă în care a negat – “that’s just not true” – că prioritizează profiturile în fața binelui public (a avut un engagement grozav: peste 800.000 de reacții și aproape 300.000 de comentarii).
+ The New York Times: “I Designed Algorithms at Facebook. Here’s How to Regulate Them”.
+ Câteva nuanțe privind datele din studiile interne ale Facebook, pe NPR: Facebook’s own data is not as conclusive as you think about teens and mental health.
+ EU too: Europarlamentarii, care lucrează la legislația intitulată Digital Services Act, ar vrea să o audieze și ei pe Frances Haugen (care are deja programată o audiere în parlamentul britanic la sfârșit de octombrie).
— “Dark design” e un termen folosit pentru a descrie cum diverse elemente de design din site-uri și aplicații ne manipulează, cu spectaculoasă eficiență, să facem lucruri care nu sunt de obicei în favoarea noastră. Un exemplu la îndemână: pop-up-urile despre cookie-uri, de care scăpăm rapid dând “Accept”. Fast Company are niște recomandări: How to spot the psychological manipulation behind ‘dark design’ online.
— De ce are publicul o părere mai bună despre Google decât despre Apple, Microsoft ori Amazon – ca să nu mai vorbim de Facebook?
-
O posibilă explicație, formulată de Inc.com, e că pe întregi porțiuni din viața noastră – motor de căutare, mail, browser-ul de web – Google e default-ul, soluția prestabilită; Google intră la capitolul “utilități”.
-
Întrebarea Inc.com s-a ivit mulțumită studiului de încredere în brand-urile tech dat publicității zilele trecute de The Verge, care a încercat să afle în ce măsură s-a schimbat, într-un an de pandemie, încrederea publicului în Big Tech. Rezultatele detaliate ale cercetării le găsiți aici.
— “Fully-remote” e termenul prin care sunt descrise companiile care se extind în lume fără a-și mai înființa, neapărat, subsidiare locale, explică startupcafe.ro: “Asta înseamnă că în domeniul tehnologiei software nu mai trebuie neapărat să emigrăm din România pentru a avea acces la poziții de top management globale”, spune un clujean care, din Clujul lui, e vicepreședinte al unui start-up din San Francisco.
— Ce-a pierdut Apple și ce-a câștigat în cei 10 ani de la moartea lui Steve Jobs – un bilanț Fast Company.
— S-a lansat Windows 11, prima versiune majoră post-2015. Dacă l-ați instalat și vă întrebați de ce nu puteți folosi încă aplicațiile Android, are Lifehacker câteva sfaturi.
ZOOM OUT
“Nu te găsesc pe nicăieri”
Cartea de debut a Laurei Ionescu poartă acest titlu-răspuns. În realitate răspunsul nici măcar nu contează: cartea e pur și simplu o conversație intensă, purtată la maturitate, între un millenial crescut în năucitorii ani ’90 și mama aceea care era toată numai cuvinte, dar care uite că nu mai are cum să-i dea replici.
-
Sau poate că povestea e, de fapt, alta decât cea anunțată în titlu: “În momentul în care scriu lucrurile astea, le văd pentru prima oară așa cum au fost”, scrie Laura Ionescu într-un fragment din prezentarea Editurii Publica. Iar “așa cum au fost” înseamnă – cel mai probabil – o dureroasă, miraculoasă, circulară re/găsire.
-
În prefață, Cristian Lupșa scrie că “această carte e povestea timpului pe care au apucat să-l petreacă împreună, mamă și fiică, dar e și povestea călătoriei pe care o face fiica cea mică, mulți ani mai târziu, ca să descopere o femeie mai complexă decât cum o pricepea în copilărie”.
-
Cei care-au citit deja “Nu te găsesc pe nicăieri”, apărută în colecția Narator de la Publica și lansată la 24 septembrie, spun că “e ca un pansament”, “am citit-o pe nerăsuflate”, “dacă e să citești o carte toamna asta, «this is the one»”, “posibil să fie cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta”. O puteți comanda aici.
— Topul World’s 50 Best Restaurants 2021, făcut public săptămâna trecută, a stârnit ceva controverse în ultimii ani, scria Time în 2019 – inclusiv din cauza lobby-ului făcut de non-europeni & printr-o regulă nouă, care exclude automat din competiție câștigătorul locului 1 din anul precedent.
— Prequel-ul “House of the Dragon”, care va fi lansat în 2022, ar urma să ne prezinte ce s-a întâmplat, în casa celor cu părul alb și multe codițe împletite, cu 200 de ani înainte de războaiele imaginare din “Game of Thrones”. Filmulețul-semnal, aici.
— Trei picturi de Gustav Klimt, complet arse de naziști, au fost recreate digital: cum din ele nu ne-au rămas decât niște fotografii alb negru, câteva cronici care menționează unele culori și restul tablourilor pe care Klimt le-a pictat în aceeași epocă, oamenii au pus mașinile la treabă. Cum au lucrat artiștii cu programatorii pentru această tulburătoare reimaginare a ceva ce nu mai există, în acest video(2:53 min).
— WC-ul trimilenar descoperit în Ierusalim e unul de lux; doar că n-o să vă dați seama de asta din fotografie.
— Foarte, foarte multe steaguri în logo-ul EURO 2024; nu e clar cine-și va revendica bulinuțele alea.
— Luna în toate culorile posibile, fotografiată vreme de zece ani de o învățătoare din Italia.
— Ce tatuaje își făceau românii pe la 1900? Dela0.ro a mers iarăși la bibliotecă.
— Viitorul acela pe care toți am vrea să-l anticipăm s-ar fi întâmplat deja, sugerează fizicienii (video BBC, 5:42 min).
— Când vine vorba de Nobelul pentru literatură, scrie Matei Vișniec, favoriții nu câștigă niciodată.
— Nu sunt sigură că știți care-i cea mai fericită țară din lume, dar pot să vă spun că acolo fericirea se măsoară cu un indicator: Gross National Happiness.
