All posts in feldefeluri

Kohl

Mie așa mi-a rămas în minte “cancelarul reunificării” – ca-n poza asta un pic caraghioasă în care se ținea de mână, la Verdun, cu un Francois Mitterand scund, deja subțiat de boală. Germania și Franța, cum ar veni, reconciliate politic pe deasupra țărânei îmbibate de sânge franco-german. Nu prea i-am luat în serios atunci pe Kohl & Mitterand, ce să zic; am văzut doar PR-ul, n-am bănuit că dincolo de el era într-adevăr ceva.

Grâușorul

– Cum, a apărut deja grâușorul? – Da, untișorul… grâușorul… untișorul-grâușorul. Așa-i, aveți dreptate, zice tarabagița, am auzit și eu că i se mai zice “grâușor” prin alte părți. Grâușoru-i prima treabă de bucătărie făcută cu mânuțele mele. Să fi avut vreo 4 ani jumate, cred, când mi-a zis mama, într-o zi de primăvară, “uite, nu vrei să alegi tu grâușorul ăsta cât învățăm alfabetul?”. Mi-a explicat mai întâi tehnica: trebuia, din buchețelele aduse de la piață, să desprind frunzulițele de grâușor de pe tulpinițe și să le pun în două grămăjoare diferite. (Remarcați diminutivele, nădăjduiesc: “grâușor-buchețele-frunzulițe-tulpinițe-grămăjoare”; da, așa vorbim noi între noi la noi acasă, la Iași).

Extraordinara, imperfecta Wikipedie

Wikipedia e cu mine de 15 ani. Așa obișnuiți suntem cu ea încât am uitat cum gândeam acum 15 ani; am uitat că a fost o vreme în care dacă cineva ne-ar fi șoptit că și-a pus în minte să facă o enciclopedie mai accesată ca Britannica pe munca voluntară a unor amatori anonimi din toată lumea, noi i-am fi trântit un “ești nebun, prietene” și am fi râs de el pe rupte, în rafală.