CategoryȚARA ASTA

ANALIZĂ PE TEXT / Nu, maiorul Cazan nu și-a cerut scuze. S-a scuzat doar pentru a scăpa de două întrebări la care nu voia să răspundă.

A

 

Peste tot văd titluri care spun că maiorul care a comandat operațiunea din 10 august a fost primul oficial al Jandarmeriei care și-a cerut scuze publice. Unele dintre articole nuanțează în text, comentând că scuzele sunt târzii și discutabil formulate – dar că au fost, totuși, niște scuze. La o zi după ce Laurențiu Cazan a pronunțat cuvântul în interviul cu TVR1, publicul știe asta:

SĂ ANALIZĂM, VĂ PROPUN, dacă într-adevăr coordonatorului operațiunii a vrut să ne spună că îi pare rău.

Care a fost contextul – și ce-a zis, de fapt? S-a întâmplat așa: pe ecranul din studioul TVR rula o secvență cu un grup de jandarmi care, după momentul intervenției în forță de la 23:11 – când a început evacuarea pieței – scot dintr-un taxi trei bărbați și îi pun la pământ (era vorba, am aflat toți ulterior, de trei turiști israelieni care luaseră taxiul spre un club, deci n-aveau nicio legătură cu protestul, cf. mărturiei taximetristului). Iată cum decurge discuția: (more…)

MINI-GHID / Cum vă puteți verifica deputații și senatorii pe site-urile oficiale ale parlamentului

M

 

Astăzi am primit șase mesaje private, pe Facebook, de la cunoscuți care mă rugau să le explic cum ar putea ei afla rapid, pe cont propriu, ce și cum votează deputații și senatorii lor. Presupun că mai sunt și alții, în afară de cei șase care mi-au scris mie, care vor același lucru – așa că o să încerc un mini-ghid de orientare în spațiu. În plus, mai cred un lucru: că o bucățică mică din țara asta a înaintat în ultimele 18 luni, cu o viteză pe care n-aș fi anticipat-o vreodată, spre un tipping-point din care poate începe, în sfârșit, configurarea relației directe alegător-ales. Niște zeci de mii de oameni, din câte-mi dau seama, au ajuns la concluzia că soluția eficientă stă în marcajul om la om; în cum poți tu, ca cetățean, să-ți refocalizezi resursele de timp/energie dinspre “indignarea în general” înspre “indignarea către decident”. 

Nu știu voi, dar eu niciodată n-am văzut, în România, atâta reziliență împotriva deznădejdii, legitime altfel, pe care eșecurile în serie o secretă de regulă. Sau atâția cunoscuți culegându-se zilnic de pe jos, scuturându-se de praf și ieșind încă o dată în stradă – deși știu prea bine că ieșitul lor în stradă de diseară n-o să schimbe, neam, aritmetica votului parlamentar de mâine dimineață. După cum n-am văzut, niciodată, atâta viteză de regenerare a reacției civice împotriva unor modificări legislative care nici nu ustură la buzunar, nici nu-i privează pe oamenii obișnuiți de drepturi personale. Astea sunt lucruri remarcabile, totuși – orice mi-ați zice voi.

Sigur că da: e o bulă mititică de tot asta care-a ajuns la tipping point. Da, sunt reacții totalmente nereprezentative numeric. Da, încep să fie roase, pe la cusături, de tot felul de mărunți agitatori de carieră; de nostalgici ai speech-urilor marginale, dezarticulate, țipate în portavoce de pe-o capotă de Dacie 1310; și, firește, de diverși politicieni care se fac că n-ar fi contribuit și ei, din gros, la ceea ce ni se întâmplă astăzi – și pe care uite-i, totuși, cum se suie călare pe-o reacție cetățenească pe care nici n-o înțeleg foarte bine, nici n-o merită. Dar toți off-topicii ăștia n-au reușit, totuși, să-i umple de lehamite pe cei care știu exact de ce încă mai ies în stradă – ceea ce, după 18 luni de proteste, e remarcabil în sine. Pe sceptici și cinici îi îndemn să caute info despre proteste recente din Ungaria/Polonia (dați căutări și pe presa locală – e citibilă cu Google Translate). Vă așteaptă multe mirări, inclusiv dpdv cifre.

Mai spun o dată și gata: eu n-am văzut niciodată, în România, atâta nerv civic în fața unei cascade de eșecuri; și nici atâta gândire de tip “bun, am înțeles, e nasol de tot, ne ducem dracului – dar chiar și așa, ce anume aș putea să fac eu azi, concret, pentru ca la următorul vot în Parlament să fie cât de cât altfel?”.

Da, chiar așa: “cât de cât altfel”. E ceva cu care încă nu suntem obișnuiți în acest “cât de cât altfel”, trebuie să recunoașteți. Un fel de “nu contează dacă pierd; contează să fac tot ce-mi stă în putere”.

ÎNAPOI LA SUBIECT. Supravegheatul parlamentarilor e destul de consumator de timp, să știți. Nu poți afla, din doar 2-3 click-uri, cum au votat toți parlamentarii din județul tău și care dintre ei a absentat – pentru că tabelele cu bilanțul voturilor nu includ rubrică pentru județ (și nici nu-i listează pe parlamentarii absenți). Trebuie făcute căutări pe două liste distincte (senatori/deputați) ordonate alfabetic, iar asta înseamnă verificarea a 6-17 nume/județ (în cazul Bucureștiului, sunt 42 nume). În plus, trebuie să găsiți mai întâi legea care vă interesează, ceea ce înseamnă să aveți puțină răbdare cu motoarele de căutare – sau să știți data exactă votului. Nu-i foarte simplu, dar se poate.

Am făcut, pentru cei interesați, o scurtă sinteză de linkuri utile către info generale despre parlamentari + trimiteri către legile controversate din ultima lună. (Voi actualiza postarea, în măsura în care am timp, și cu alte legi importante din ultimul an și jumătate).

DAR: înainte de liste și linkuri, o rugăminte pentru jurnaliști: ar fi grozav dacă ați adăuga între paranteze, atunci când nominalizați vreun parlamentar, și județul pe care îl reprezintă; 2-3 silabe, acolo, chiar ar putea face o diferență.

Da, știu că e migălos; știu că e o bătaie de cap în plus. Dar cred e vital, acum, să dăm cu toții o mână de ajutor la construcția unei relații noi, corecte, între ales și alegătorul lui. Acești deputați și senatori chiar reprezintă fiecare – și teoretic, și practic – niște zeci/sute de mii de oameni; oameni care le-ar cere explicații mai des, mai insistent și mai creativ dacă noi le-am reaminti, perseverent, că au tot dreptul s-o facă. (Jurnaliștii americani, de exemplu, au o regulă de la care nu se abat: menționează întotdeauna între paranteze, pe lângă partid, și statul din care vin membrii Congresului).

Găsiți mai departe: info generale despre faptele legislative ale parlamentarilor, în general; lista legilor controversate din ultima lună, cu linkuri la liste de vot & parcurs legislativ & status; plus o mică ipoteză de lucru, ilustrată cu video, despre silabele alea care pot face diferența.

(more…)

Miniștrii de finanțe ai PSD, durată medie de viață.

M

 

Fiscal suntem OK ca țară, a zis azi Eugen Teodorovici, noul ministru de Finanțe. “Problema principală, în schimb, o reprezintă birocraţia, partea birocratică, ceea ce efectiv sperie şi contribuabilul şi mai ales investitorii care ar dori să aleagă România în locul altei destinaţii”. Și ar mai fi o problemă, cred; una cel puțin la fel de gravă. Din 2012 încoace, de când avem – cu excepția anului Cioloș – doar guverne PSD, durata medie de viață a unui ministru de Finanțe e de 7,9 luni (cel mai longeviv a fost al doilea ministru din cei șapte – Daniel Chițoiu – care a rezistat, și el, doar 14 luni și jumătate). (more…)

Cele trei crize ale lui Liviu Dragnea, cuvânt cu cuvânt

C

 

Jumătate de an de la victoria în alegeri a PSD = trei crize (una la două luni, în medie). Iată-le, verbatim, în cuvintele lui Liviu Dragnea.

+ Înregistrarea video a primei conferințe de presă Dragnea&Grindeanu; ce de lucruri înțelegi despre raportul de putere dintre ei, așa cum arăta el atunci, dacă tai sonorul; ce de lucruri înțelegi despre frustrarea lui Dragnea de azi.

***

CRIZA NR. 1. ÎN DECEMBRIE 2016 a fost “criza desemnării premierului”; președintele Iohannis o respinsese pe Sevil Shaiddeh, propunerea lui Liviu Dragnea.

VINOVAT IDENTIFICAT: Președintele Klaus Iohannis.

AMENINȚAREA LUI DRAGNEA: Suspendarea președintelui.

“Părerea noastră este că acest om [Iohannis – n.a.] de fapt vrea să declanşeze o criză politică în România“. [Liviu Dragnea, 27 dec. 2016, Mediafax]

Nici nu are rost să ne ascundem după deget, este o avalanșă de mesaje pe care le-am primit în ultimele ore de la oameni care se simt jigniți, au folosit și alte cuvinte, și care cu fermitate cer suspendarea președintelui. Nu este o decizie foarte ușoară. Dacă în urma acestei analize pe care o vom face rapid vom ajunge la concluzia că pentru țară e bine să îl suspendăm pe președinte, nu o să am nicio ezitare“. [Liviu Dragnea, 27 dec. 2016, Agerpres]

(more…)

Protestul celor 238 de orașe. PSD & ALDE vs. poporul român.

P

5 FEBRUARIE 2017. E un protest internațional; nu-i nicio exagerare aici. Flutură stegulețe anti-OUG 13 pe toate cele șapte continente (da, inclusiv în Antarctica). Am făcut și-un inventar: în cel puțin 238 de localități din lumea asta – lista o găsiți mai jos – au protestat împotriva OUG 13 între 1 și 250.000 de oameni; eu una nu știu să ne mai fi ridicat vreodată atâția, în toată istoria noastră, în apărarea acestei splendide, fundamentale abstracțiuni care e “statul de drept”. Pe scurt, #văvedem.

(more…)

Țara celor care ar pune Monitorul Oficial în ramă

Ț

E o vorbă de care-mi amintesc de câte ori dau peste-o poveste ca cea care urmează: “Dacă tu crezi că ești prea mic ca să schimbi lumea, atunci pesemne că n-ai dormit niciodată în cameră cu un țânțar”. Da, știu, e din atât de enervantul portofoliu motivaționalo-aspiraționalo-pozitivist. Dar ascultați un pic aici:

(more…)

Să fie libertate de exprimare, dar nu chiar pentru toată lumea

S

Suntem în a doua săptămână a unui război imaginar, a unui incendiu care există pentru că o televiziune din România vrea cu tot dinadinsul să-l întrețină. E un incendiu alimentat cu materiale inflamabile inventate fix pentru acest scop – și hrănit, bineînțeles, de oxigenul atenției și al indignării noastre (legitime, altfel). Dacă am putea ignora trei zile în șir acest incendiu inventat poate că focul și-ar pierde puterea. Nu putem, bineînțeles.

(more…)

Filmul unei săptămâni în care cele trei puteri în stat s-au ciocnit deasupra unei povești private

F

O problemă cumva tehnică, de execuție a unei sentințe judecătorești, ne-a arătat – ca un RMN ce ne-a fost făcut fără știința noastră, în somn – cam toate arterele șubrezite de fărădelegi, cheagurile periculoase și inevitabilele ocluzii care gâtuie mecanismele instituțiilor care ne guvernează.

(more…)

De ce cred că țara în care ne vom trezi mâine dimineață trebuie să fie altfel

D

#colectiv

N-am pierdut pe nimeni, până la ora la care scriu, în Colectiv. Am pierdut în schimb, în noaptea de 30 octombrie, altele (ducă-se toate pe apa sâmbetei): mi-am pierdut răbdarea și seninătatea, umorul lejer și “n-are rost”-ul, înțelepciunea practică și micile lașități escapiste, soluțiile personale și gândul că pot schimba lucruri într-adevăr doar prin contribuții punctuale.

(more…)

Mona Dîrțu

Jurnalist & trainer. Scriu în fiecare săptămână MONDAY MEMO, un distilat de informație de actualitate pentru oameni ocupați. Din când în când fac cursuri de scriere și storytelling pentru companii / jurnaliști.

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta

Get in touch

Quickly communicate covalent niche markets for maintainable sources. Collaboratively harness resource sucking experiences whereas cost effective meta-services.