All posts in Uncategorized

Sfânta erată. Cum devine fact-checking-ul competență vitală.

Nu “devine”, indicativ prezent; a devenit deja, doar că n-am apucat noi să dăm un nume pericolului – și nici antidotului. Accesul ăsta liber la informație, o binecuvântare altfel, vine – nu știu cât vă gândiți la asta – cu o mulțime de costuri ascunse. Aș vrea să avem un algoritm de evaluare a costurilor, cum avem DAE la credite; sau poate un fel de ANPC al consumatorului de media/informație. N-avem, dintr-o mie de motive (asta-i o altă discuție). Dar v-aș zice mai întâi o poveste: cum s-a făcut de-am dat eu lunea trecută cititorilor Monday Memo – și sunt mii – o informație greșită.

[explicator]: “Gentlemen, you may include me out”

Vorba din titlu îi e atribuită lui Samuel Goldwyn, unul dintre primii moguli ai Hollywood-ului (da, cel din Metro-Goldwyn-Mayer). Legenda spune că magnatul, cunoscut pentru ingeniozitatea cu care sucea limba engleză, ar fi aruncat replica în anii ‘30, la capătul unor negocieri încâlcite al căror rezultat nu i-a fost pe plac. Goldwyn a negat, ulterior, că s-ar fi exprimat așa. Pentru drama noastră din 2016 nici nu prea contează cine-i autorul expresiei; important e că în astea șase cuvinte e cam tot ce-au vrut britanicii să transmită joia trecută Europei. Mai jos, pentru cine n-a avut timp să parcurgă ce s-a scris în ultimele trei zile, impactul de până acum al votului, pe puncte; pași de urmat; efecte; cifre; cauze;…

Grâușorul

– Cum, a apărut deja grâușorul? – Da, untișorul… grâușorul… untișorul-grâușorul. Așa-i, aveți dreptate, zice tarabagița, am auzit și eu că i se mai zice “grâușor” prin alte părți. Grâușoru-i prima treabă de bucătărie făcută cu mânuțele mele. Să fi avut vreo 4 ani jumate, cred, când mi-a zis mama, într-o zi de primăvară, “uite, nu vrei să alegi tu grâușorul ăsta cât învățăm alfabetul?”. Mi-a explicat mai întâi tehnica: trebuia, din buchețelele aduse de la piață, să desprind frunzulițele de grâușor de pe tulpinițe și să le pun în două grămăjoare diferite. (Remarcați diminutivele, nădăjduiesc: “grâușor-buchețele-frunzulițe-tulpinițe-grămăjoare”; da, așa vorbim noi între noi la noi acasă, la Iași).

Extraordinara, imperfecta Wikipedie

Wikipedia e cu mine de 15 ani. Așa obișnuiți suntem cu ea încât am uitat cum gândeam acum 15 ani; am uitat că a fost o vreme în care dacă cineva ne-ar fi șoptit că și-a pus în minte să facă o enciclopedie mai accesată ca Britannica pe munca voluntară a unor amatori anonimi din toată lumea, noi i-am fi trântit un “ești nebun, prietene” și am fi râs de el pe rupte, în rafală.